unuplusdouaroti.blogspot.com Web analytics

30.06.2015

Romania pe verticala: Transrarau si Pasul Tihuta


Ziua 2
Dupa o seara "grea" am reusit sa ne trezim pe la 9. Mic dejun pe malul lacului, pregatiri, uns lantul si deja se se face ora 11.30. Lacul Rosu e chair la intrarea in Cheile Bicazului, asa ca dupa cativa kilometri ne oprim la poze. Drumul e extrem de spectaculos: incepe cu cateva ace de par, apoi un mic tunel, apoi alte ace de par si cobori pana pe malul raului si apoi se intra in chei. Asfaltul e bun dar nu poti sa mergi prea tare pentru ca privelistea e impresionanta: doi pereti de stanca de 100m inaltime de o parte si de alta a drumului care pe alocuri ies in consola peste sosea. De fapt nu poti decat sa te opresti si sa admiri peisajul.

intrarea in Cheile Bicazului
Cheile Bicazului
Cheile Bicazului
Cheile Bicazului


Cheile tin aproximativ 8km apoi peisajul devine unul normal de zona premontana iar asfaltul devine ceva mai prost. De la Bicaz o luam la dreapta sore lacul Izvorul Muntelui. Culoarea lacului e superba iar pe fundal se vad Muntii Ceahlau. De aici drumul urmeaza malul stang al lacului apoi Valea Bistritei. Toata zona e incredibil de frumoasa, iar soseaua ar fi perfecta pentru ture cu motorul dar din pacate drumul e sub orice critica. Primul tronson, cel de pe malul lacului are cateva gropi dar este foarte valurit iar pe alocuri sunt zone intregi care au luat-o la vale. Apoi pe malul Bistritei nu mai sunt denivelari mari, sunt doar mici si e plin de gropi. 80km de drum in genul asta si toata lumea e cu nervii la pamant... ne dot toate oasele.. Ma rog.. unii au motoare enduro-turing si nu prea se plang.

baraj bicaz
Barajul Bicaz
izvorul muntelui
Lacul Izvorul Muntelui
izvorul muntelui
Lacul Izvorul Muntelui


Pe la ora 3 ajungem in sfarsit la Chiril. De aici incepe Transraraul, adica punctul de interes al excursiei. E proaspat asfaltat deci e ok. La inceput se merge pe 2 benzi prin sat, apoi incepe urcusul. De aici drumul se ingusteaza la o singura banda si devine foarte abrupt. E foarte spectaculos mai ales pe masura ce urci si incepe sa se vada muntii in de jur imprejur, dar trebuie sa fii atent la masinile de pe contrasens pentru ca totul e foarte stramt. Ajungem in varf la cabana Rarau chiar langa Pietrele Doamnei. Pauza de masa! ar fi fost bine sa avem ceva mai mult timp sa facem o mica drumetie pana pe stanci... dar nu avem, asa ca trebuie sa ne multumim cu o masa la terasa cu priveliste spre Pietrele Doamnei.



transrarau
intrarea pe Transrarau
pietrele doamnei
Pietrele Doamnei
Transrarau
Transrarau
Transrarau
Spre Pojorata
Transrarau
Transrarau
Transrarau
Transrarau
E deja ora 5.00 si mai avem vreo 200km de parcurs. Coborarea de pe Transrarau spre Pojorata e complet diferita: drumul e cu 2 benzi si destul de larg.Coboram cateva ace de par si mai facem un popas pentru desert: aveam un pepene cumparat mai devreme si e momentul sa-l transam. Si uite asa mai trece o ora. Gata ne grabim am vrea totusi sa ajungem pe lumina. De la Pojorata o luam spre Vatra Dornei. De vreo 2 ore incepuse sa sa innoreze si deja au aparut niste nori destul de amenintatori, Din fericire trecem razant pe langa ploaie, ne stropeste doar vreo 10minute apoi reusim sa o depasim si bine facem pentru ca urmeaza pasul Tihuta. Desi e destul de circulat, drumul e perfect pentru motociclete: in jur de 50km de curbe, serpentine si asfalt ca-n palma pe la 1000m altitudine.

Pasul Tihuta
Pasul Tihuta
Mai facem o pauza dar nu prea lunga pentru ca ne prinde noaptea. Mai departe trecem prin Bistrita apoi o luam spre Reghin unde urmeaza sa innoptam. Inca 50de km de drum frumos si ceva mai liber asa ca ii dam gaz fara oprire. La 9.30 intram in Reghin... la fix, exact cand se intuneca. A fost o zi reusita dar suntem franti. O masa buna, o bere si ne culcam. Maine urmeaza inca vreo 350km pana acasa.

29.06.2015

Romania pe verticala: Bucuresti - Bicaz


"gata" de plecare
In sfarsit dupa un an si jumatate am reusit din nou sa ne strangem o gasca de mai multe motoare pentru o tura prin Romania. Mai precis 5 motociclete...deci practic articolul asta e pentru (1+2roti)x5
Traseul era planificat din toamna trecuta cand a trebuit sa renuntam pentru ca fix in weekend-ul cu excursia a venit viscolu'! Ideea era sa ajungem pana in nordul tarii la Transrarau si cu ocazia asta sa vedem cat mai multe locuri frumoase...asa ca ruta aleasa a fost urmatorea: Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Bicaz, Valea Bistritei, Transrarau, Vatra Dornei, Bistrita, Reghin,Sovata, Odorheiul Secuiesc, Rupea, Brasov, Cheia, Bucuresti. In total 1150Km.

Ziua 1:


Ploiesti

Vineri dimineata ne dam intalnire la 10 in benzinarie la Petrom, in Baneasa. Pe la 10.30 suntem in formatie completa si gata de plecare dar fix cand sa plecam incepe sa ploua torential! Ce sincronizare! Ne echipam de ploaie, mai bagam o tigara...poate se mai domoleste... Pe la 11.30 ne-am luat inima-n dinti si am zis sa mergem, mai ales ca ploaia se mai domolise. Dupa nici 10km pe jos e uscat....apoi in 5km iar incepe sa ploua, apoi iar aproape se opreste... si tot asa o tine pana la Ploiesti. Suntem toti cu ochii pe prognoza dar din pacate nu prea sunt vesti bune... Un singur site zice ca pe la Miercurea Ciuc ar trebui sa iasa soarele...Eu cel putin pe ala il cred :) Sper sa nu se insele!

Predeal
Campina, Sinaia, Busteni, Predeal...acelasi cer mohorat, destul de frig si ploua in continuare de zici ca suntem in Noiembrie. Pe la ora doua am trecut deja de Safantu Gheorghe si vremea nu da nici-un semn de ameliorare. Ne tot uitam spre cer si vedem zone mai luminate si speram ca drumul sa o ia in directia aia.. dar nu prea avem noroc... Deja ne-am resemnat cu gandul ca o sa ne ploua toata ziua.. E cam frustrant pentru ca de la Sfantu Gheorghe spre Miercurea Ciuc drumul e perfect! Asfalt bun, curbe, peisaj superb.. Si iata ca deodata pe langa Tusnad se opreste brusc ploaia, apoi in cativa kilometri drumnul e uscat! Incredibil! La Miercurea Ciuc incepe timid sa iasa si soarele. Ne oprim loa o benzinarie, ne dam jos toate echipamentele de ploaie si plecam mai departe.

Gheorgheni

Drumul e superb: curbe frumos desenate, putine masini, asfalt uscat, racoare... dupa atata ploaie nu poate fi nimic mai frumos! Pe nesimtite ajungem la Gheorgheni. De aici urmeaza sa intram pe drumul spre Bicaz. Prima bucata de drum, la iesirea din oras este cu asfalt mai prost.. apoi incepe urcusul si asfaltul devine aproape perfect. Ne antrenam unul pe altul de parca suntem intr-o cursa: care ia curba mai bine, care se apleaca mai mult... e fun! Se pare ca ploia a fost atat cat sa ne bucuram si mai mult de drumurile astea superbe. Ne mai oprim putin sa admiram si peisajul si sa vedem in vale drumul pe care am urcat... e aproape 9 seara cand ajungem la Lacul Rosu. Aici ne oprim in noaptea asta. Una peste alta totul e bine cand se termina cu bine.

Spre Lacul Rosu
Spre Lacul Rosu
Lacul Rosu

06.06.2015

ziua13 - la 7260km m-am oprit

langa Jimbolia
E a 13-a zi de mers cu motorul si ultima. Bine ca nu cred in prostii d'astea cu numarul 13 ghinionist. Deja m-am obisnuit si ma trezesc fara sa sune ceasul pe la 7. Aceiasi rutina zilnica: impachetat bagaje, montat pe motor, uns lantul si sunt gata de plecare. Mi-am facut traseul pe cat posibil pe drumuri pe care nu am mai fost pana acum: din Sannicolau Mare o iau spre Jimbolia apoi spre Timisoara si Resita. Pana la Timisoara drumul e destul de bun, aproape pustiu si perfect drept, liniile drepte fiind intrerupte doar de cateva sate razlete. Lumea se uita putin crucis la mine, probabil ca prin locurile astea nu prea calatoreste nimeni cu motorul... Drumul e putin plictisitor si ma mai "distrez" cu tot felul de ciudatenii de pe marginea drumului: mai intai o benzinarie corcita, magazinul arata ca un Lukoil iar totemul cu preturile e de Rompetrol. Apoi apare pensiunea "Bye Bye".. ce oameni prosti! cum adica ajungi la pensiune si deja iti zic la revedere?! Urmeaza un pod peste Timisul Mort dar este practic un pod peste nimic pentru ca nu exista niciun rau. Spre Resita, de pe marginea drumului ma saluta doi omuleti facuti din baloti care sunt imbracati cu tricouri pe care scrie "take it easy".

langa Resita

Resita

Resita

La cativa kilometri de Resita in sfarsit incep din nou muntii, ma rog...niste dealuri mai mari denumite Muntii Semenic. Resita e cred ca cel mai lung oras prin care am trecut, se intinde de-a lungul unei vai si pare ca nu se mai termina. De aici incepe noul drum denumit ca toate drumurile din Romania care traverseaza un munte, in cazul de fata: Trans Semenic. E putin pacaleala pentru ca nu traverseaza muntii Semenic ci doar trece tangent pe langa ei. Primii kilometri sunt cu asfalt vechi, foarte valurit si plin de gropi. Apoi incepe drumul nou care e perfect: zeci de curbe te duc pa langa satul Valiug apoi Garana si se iese in DN6 la Slatina Timis. E frumos dar din pacate romanii nu stiu sa se promoveze: nu exista niciun indicator pe drum spre Trans Semenic, daca nu "sapi" pe net nici nu ai de unde sa stii ca exista. Din cauza asta e pustiu si asta pentru mine e perfect.

lacul Valiug
Trans Semenic

Trans Semenic - in varf

Lacul Trei Ape
De pe DN6 fac stanga la Baile Herculane spre Baia de Arama. Ce bataie de joc e la Herculane! Peisajul pe valea Cernei e supreb iar statiunea e plina de cladiri vechi dar care au fost lasate in paragina.. Ar putea sa arate atat de bine daca le-ar reabilita...ar arata cam in genul Karlovy Vary din Cehia. In loc de asta e o mare "tiganie": plin de terase jalnice si de chioscuri improvizate care vand chinezisme. Spre Cerna Sat sunt niste bai termale si pe drum incepe sa se umple de batranei care umbla in costum de baie pe marginea drumului. E ceva deosebit! :).
Aproape de Cerna Sat drumul se bifurca: in dreapta incepe un drum forestier care iese spre Petrosani si teroretic se dorea transformat in Trans Retezat, iar in stanga e drumul spre Baia de Arama. Eu o iau la stanga. De drumul asta nu stiam nimic, dar iata ca e o surpriza placuta: asfaltul e perfect, si e un drum numai bun pentru motociclisti. Dar acestia lipsesc cu desavarsire; sunt doar eu si cateva animalute simpatice: un purcel negru cu fundita rosie si apoi o broasca testoasa care incearca sa traverseze strada.




spre Baia de Arama

intre Herculane si Baia de Arama
Incet dar sigur ma apropii de casa. Pe la 15 sunt la Targu Jiu si mai am 300km. Nu prea mai am rabdare sa stau de pauze, deja m-a cam ajuns oboseala si de aici drumul l-am mai facut de nu stiu cate ori si cu masina si cu motorul.

lang Horezu
lang Horezu
 La Ramnicu Valcea ajung din urma un nor negru de furtuna. Ma opresc sa ma uit cam in ce directie se indreapta...se pare ca spre mine! de asta nu scap. Plec mai departe sa vad cum o fi si in 2-3km deja incepe sa ploua torential. Tocmai ce trecusem de o benzinarie asa ca ma decida sa intorc si sa ma adapostesc acolo. Sunt e si o babuta cu bicicleta care se adapostise si ea de ploaie si stam amandoi sub copertina asteptand sa treaca ptotopu. Babuta e mai curajoasa si dupa 10minute se aventureaza din nou in ploaie si pleaca. Pare ca a trecut, plec si eu. Mai am 140Km!

langa Ramnicu Valcea

la benzinarie in Budesti



Nu mai am rabdare, as vrea sa ajung direct acasa! Dar nu reusesc.. pe autostrada incepe sa-mi cam intepeneasca mainile si picioarele, am o mare batatura la mana dreapta de la acceleratie...incerc sa tin ghidonul in toate felurile ca sa nu ma mai usture. Hai ca mai bine sa mai fac o pauza. Apoi autostrada mi se pare ca trece cat ai clipi. La 8.15 intru in Bucuresti si la 8.40 sunt acasa! sunt fericit! am reusit! dar sunt si putin trist pentru ca s-a terminat...

autostrada A1, km80

Mi se pare ca a trecut atat de repede si totusi am senzatia ca sunt plecat de un an de acasa. Am vazut atatea locuri incat mi-e greu sa-mi mai aduc aminte ce am facut acum cateva zile. 
Am parcurs 7260km in 13 zile, 14 trecatori prin munti dintre care 12 la peste 2000m altitudine, am trecut prin 9 tari si probabil ca peste 100 de orase. Am consumat 360l de benzina si am alimentat de vreo 30 de ori. Nu m-a oprit politia deloc, am inlocuit o anvelopa, un set de placute de frana, o siguranta si un bec de far.
Acum ca s-a terminat, trebuie sa ma apuc sa o planific pe urmatoarea! poate Norvegia...

ziua12 - inapoi in Romania

aproape de granita cu Ungaria
De cum am intrat in Austria, m-am relaxat. Poate din cauza ca am fost de multe ori si stiu cum sta treaba sau poate din alte motive. De exemplu, benzina de la 1.7 euro cat e in Italia, aici e 1.3. Iar la benzinarii sunt oameni cu care poti sa vorbesti si care daca cumperi benzina iti dau si restul!

langa granita cu Ungaria
Aseară m-am cazat in Hafendorf în Austria, undeva pe langa Bruck am der Mur la un brazilian care s-a mutat in Austria. Foarte ok baiatul, era putin invidios pentru ca si el e motociclist si acum s-a mutat in Alpi si nu are motor :). Dimineata l-am trezit sa inchida usa dupa mine si am plecat. Prima parte e pe autostrada A10 spre Viena. E foarte spectaculoasa: in 24km sunt 6 tuneluri, fiecare are in medie 2-3km, asa ca mai mult de jumatate din timp sunt in tunel. Azi sunt putin trist pentru ca s-a cam terminat partea frumoasa a drumului dar totodata ma bucur ca diseara voi ajunge in tara. Dar pana una-alta trebuie sa traversez Ungaria...
De pe A10 o iau putin pe A2 spre Graz, apoi dupa vreo 20km ies spre Ungaria. Pe la 10 ora romaniei deja ies din Austria. Azi m-am setat pe ora Romaniei pentru ca am de recuperat o ora diferenta de fus orar si nu vreau sa ma amagesc.



cetatea Sumeg
Din totdeauna am urat sa trec prin Ungaria. Drumurile sunt foarte plictisitoare iar 80% din amenzile loate in afara tarii au fost aici. E ca si cand ai face drumul Bucuresti-Lehliu Gara, dus-intors de vreo 5 ori... Asa e de plictisitor. Am incercat sa fac traseul cat mai interesant si am luat-o pe la Balaton. Dar degeaba...Balaton e o mare fasaiala.. Un lac mai mare in mijlocul campiei si niste statiuni obosite cu niste cupluri de batranei din Germania si cam atat..

Balaton
Pana la Siofok am mers pe malul Balatonului apoi am luat-o spre sud spre Baja. E atat de plictisitor drumul incat ma cam ia somnul...incep sa cant, ma acompaniez cu claxonul pentru ca nu ma aude nimeni si mor de cald. Doamne ce prostii de melodii imi vin in cap! Cand ma gandeam sa ma opresc sa mai scot din haine, iata ca aprare la orizont un nor negru de furtuna! Sunt la limita.. Drumul coteste ba spre nor, ba spre cer senin. Poate am noroc si scap. Pe masura ce ma apropii, se inteteste si vantul. Atmosfera devine putin dramatica. Sunt la 2-3km de furtuna si inca mai sper...dar iata ca dupa o curba asfaltul devine umed, apoi ud de-a binelea, apoi dupa cativa metri ploua torential! A castigat ploaia...deci ma dau batut si opresc sub un palc de copacei.



aproape de Szeged
Totul tine doar vreo 10minute asa ca plec. La 4.30 ajung la Baja iar de aici o iau spre Szeged. Drumul e in lucru si la fiecare 2-3km e cate un semafor dar totusi se merge bine. La Szeged inca o furtuna! la orizont se vad fulgere si iar incepe vantul. Ma mai opresc, mai pun niste benzina, doar-doar se duce norul asta...Pana la urma nu scap si trec putin prin ploaie dar nu e nimic grav. In sfarst! pe la 6.20 intru in tara si se cunoaste imediat: toti incep sa mearga ca disperatii, pe mijlocul drumului, nici macar nu mai incetinesc cand intra in localitate! da... Romania e tara tuturor romanilor si fiecare are impresia ca e doar tara lui si face tot ce-i trece prin cap de parca nu mai e nimeni in jur.
Ma bucur ca prostu' la fiecare indicator pe care apare Bucuresti. Am facut deja vreo 600km si tot ce vreau e sa gasesc o cazare. In Sannicoalu Mare ma opresc in prima bomba de pensiune. Asta e! are mici, are bere, camere si internet! e perfect. Ma asez la terasa cu o bere in fata si iata ca incepe si furtuna..ploua torential... Acum am castigat eu!

privelistea de la pensiune

pensiunea