Intre Muntenia, Ardeal si Moldova - Ziua 2

Articolul anterior: ziua 1

Barajul Valea Uzului

Aseara am petrecut singuri. Pe la ora 11, personalul a parasit pensiunea, si ne-au lasat singuri cu ultima comanda. Am fost prevazatori si am mai luat niste rezerve care ne-au tinut pana pe la ora 1. Duminca dimineata, in mod suprinzator, pe la ora 9.20 eram toti in restaurant la micul dejun iar pe la 10.30 eram pregatiti de drum. Ba chiar am avut timp sa-mi intind si lantul pentru ca cu o seara in urma incepuse sa cam zdrangane.

La ora 11 am plecat. Cerul e perfect senin si deja temperatura a ajuns la 12 grade. Singura problema e ca stim ca ne astepata  vreo 50 km de clantanit dintii pe un drum destul de prost pana la Comanesti. Din fericire, nu e chiar atat de rau pe cat am fost avertizati, poate din cauza peisajului care e superb sau a vremii care de mult nu a mai tinut asa cu noi. 

Ideea e ca fara sa ne oprim, cam in 50 de minute, trecem de Comanesti, Darmanesti, si ne afundam pe valea Uzului. Aici gasisem din intamplare pe net, niste imagini cu un baraj foarte spectaculos si ne-am gandit sa-l vedem cu ochii nostri.

Valea Trotusului

Drumul pana in apropiere de baraj e destul de prost, in schimb partea de urcus pana la nivelul lacului e destul de buna si drumul e spectaculos. Facem o tura pana sus si dupa cateva poze, coboram si la baza barajului pentru o noua sesiune foto. Barajul e impresionant: un zid imens lung de vreo 500m si inalt de 87m cu niste contraforti masivi pentru rigidizare. Seamana cu poarta Mordor-ului din Lord of the Rings!

Valea Uzului ar fi interesanta de explorat: exista un drum care traverseaza muntii pana in Transilvania, la Sanmartin dar din pacate nu este asfaltat si nu ne incumetam sa ne aventuram, mai ales eu si Marius cu Hornet-urile din dotare.

Barajul Valea Uzului

E frumos aici la baraj, dar trebuie sa o luam din loc. Ne indreptam spre Onesti, apoi la Targu Ocna o luam pe un drum secundar care ne scoate in Pasul Oituz. Aici ne intalnim din nou cu un pardaox al geografiei din Romania: la o distanta de aproximativ 30km, pe aceiasi sosea exista doua localitati, denumite la fel: Oituz. Noroc ca sunt in judete diferite ca altfel nu imi dau seama cum ar fi procedat polita cand ar fi vrut sa se duca sa faca o perchezitie pe la cineva acasa...
Spre deosebire de Valea Trotusului, in pasul Oituz, asfaltul este mult mai bun dar configuratia traseului este oarecum similara: venind dinspre est spre vest, drumul urca lin, apoi in ultima parte a trecatorii avem parte o zona mai spectaculoasa, un segment plin de curbe stranse si sepentine. Doar ca parca pasul Oituz este ceva mai circulat decat Valea Trotusului si pasul Ghimes.

Pasul Oituz

Odata trecuti inapoi in secuime, ne oprim sa alimentam in Targu Secuiesc. Aici, la benzinarie, descoperim ca au si restaurant, asa ca ne hotaram sa luam pranzul aici. Observam ca in localul asta isi beau cafeaua si politistii locali inainte de a-si instala radarul pe marginea drumului si ne dam seama ce viata grea au romanii in zona asta si cat de discriminati sunt: saracii incearca sa-si plateasca consumatia dar cei de la bar sunt atat de rai incat nu vor sa le primeasca banii :) si mai rau mi se pare ca nici macar nu le-au oferit niste gogosi sa mearga cu cafeaua.

Pasul Oituz

Dupa o masa copioasa, aproape ca ne ia somnul si cu greu reusim sa ne suim din nou pe motor. Drumul catre Covasna e destul de placut mai ales ca asfaltul e destul de bun. Dupa Covasna, continuam mai departe spre sud catre Intorsura Buzalui. Pe acest segment stim de pe google maps ca ne asteapta o bucata fara asfalt care conform calculelor mele ar trebui sa aiba cam 8km. Dupa iesirea din Covasna, drumul pare ok, dar pe masura ce ne indepartam, asfaltul devine din ce in ce mai prost si chiar la iesirea din satul Zagon, asfaltul se termina. E ok, totusi... drumul nu e circulat de camioane sau tractoare si in consecinta e destul de ok. Doar pe zonele mai abrupte sunt denivelari mai accentuate iar in locurile umbite, drumul e inca umed dar totusi aderent.
Soseaua urca destul de accentuat, cu multe serpentine stranse si abrupte, apoi la fel cum am urcat pana in varful dealului, incepem sa coboram catre sud: din nou multe serpentine dar de data asta parca e ceva mai stresant petru ca atunci can cobori pe pietris ai impresia ca riscul de derapaj este mai mare. A fost nesperat de usor de traversat bucata asta de drum forestier si iata-ne iesiti din nou la asfalt. Dupa un scurt popas intr-o poiana superba, o luam din nou din loc catre Valea Siriului.

Drum Covasna - Intorsura Buzaului

A trecut ceva vreme de cand nu am mai parcurs drumul asta pe caldura si vreme buna. Parca de data asta e mult mai fun! Pare prea scurt! e mult mai frumos. Pe nesimtite ajungem la Lacul Siriu si trcem in viteza pe langa baraj.
Inainte de Cislau viram la dreapta catre Valenii de Munte dar de data asta, gps-ul ne sugereaza sa o luam pe alt drum care sa ne scoata aproape de Ploiesti si astfel sa evitam aglomeratia dintre Valeni si Ploiesti.

Valea Siriului

Lacul Siriu

Decizia e buna: drumul asta de la Tarlesti la Magura pe DN1A, e mult mai liber, ba chiar pustiu, si destul de bun. Doar ca trebuie sa fim atenti pentru ca din cand in cand soseaua ne intinde cate o capcana si din senin rasare cate o denivelare invizibila si aproape ca iti scapa motorul din mana...
Pe la ora 18.30 ajungem in Ploiesti. Mai oprim odata pentru o ultima alimentare. Ne hotaram sa o luam pe DN1 pentru ca chiar daca soseaua e mult mai aglomerata decat autostrada A3, macar aici nu e atat de plictisitor.
Pe la 7.30 ajungem in Bucuresti. Suntem cu totii obositi dar multumiti. Am facut 900 de kilometri in 2 zile si am vazut o groaza de locuri noi si frumoase. Si mai ales suntem multumiti ca sezonul 2017 a fost inugurat cu succes si cu mai ales a fost inaugurat cu vreme buna! sper sa avem parte tot anul numai de vreme ca asta!

Intre Muntenia, Ardeal si Moldova - Ziua 1

Anul asta, chiar de la inceputul lunii Martie, parea ca a venit primavara. Chiar in prima saptamana din Martie se inregistrau temperaturi de 17-18 grade. Asa ca am planificat rapid o prima iesire, asa de inaugurare a sezonului. Primul weekend in care eram liber, era cel cu 25-26 martie. Ne-am strans vreo 3-4, dar cu cateva zile inainte de eveniment, s-a schimbat brusc prognoza pentru weekend: se anuntau multe precipitatii si chiar ninsoare pe alocuri. De data asta ne-am hotarat ca totusi poate e mai bine sa amanam mai ales ca ultimele dati am avut parte numai de frig si ploaie si chiar ajunsesem sa credem ca unii dintre noi sunt rude cu familia Adams si umbla cu norul dupa ei.
Asa ca iata-ne in sambata urmatore, dimineata, pe 1 aprilie, in benzinarie la Petrom in Baneasa. Suntem 3: eu, Andrei si Marius. De data asta se anunta un weekend perfect: maxime de 18-20 grade, cer senin si mult soare! Nu mai pierdem mult timp si o luam din loc. DN1 este plin motociclisti care se indreapta, ca si noi catre drumurile de munte.

Petrom Baneasa

Pana la Predeal nu prea pierdem timpul pentru ca am facut drumul asta de zeci de ori. De aici o luam catre Rasnov prin Paraul Rece. Drumul asta este foarte frumos pentru motociclisti: o prima parte cu curbe largi si rapide si o a doua parte cu vreo 12 ace de par unul dupa altul. Din pacate e genul ala de drum pe care nu poti merge relaxat pentru ca e plin de capcane, mai ales pe partea de serpentine. Toate acele de par sunt destul de valurite si pline de gropi iar 70% din curbe sunt pline de nisip sau pietris.
La Rasnov, dupa o scurta pauza, o luam spre Zarnesti si apoi spre Poiana Marului, Sinca Veche si Sercaia. Din nou un drum frumos dar cu asfalt destul de prost: multe valuri si gropi. Dupa Poiana Marului peisajul incepe sa devina din ce in ce mai domol si in curand suntem in Podisul Transilvaniei, in zona cetatilor fortificate sasesti.
Traversam DN1 si o luam catre Hoghiz. Aici ne sunt puse la incercare cunostintele de geografie: Suntem pe valea Oltului! stiu ca pare ciudat, dar chiar asa este: in drepata noastra curge Oltul! apoi , ce sa vezi?!: trecem prin Venetia! doar ca nu e cea din Italia, ci satul Venetia de Jos. Nu sunt canale, nici gondole, e doar o coincidenta de nume... e o Venetie doar ca e mult mai "jos".
Segemntul asta de drum e mai relaxant: am scapat de asfaltul ala prost de pana acum si avem parte de linii drepte lungi de cativa kilometri condimentate din cand in cand cu cateva curbe stranse.

Cetatea Homorod

Traversam si DN13 si ne hotaram sa oprim sa vizitam o cetate fortificata asa ca ne oprim la prima care ne iese in cale, adica la Homorod. Aici e pustiu. Doar un bilet in poarta cetatii unde e scris ca daca vrem sa vizitam, trebuie sa mergem la numarul 29 si sa luam cheia cetatii... Suna complicat, asa ca parcul de vis-a-vis de biserica, brusc, pare mult mai tentant, deci ne retragem intr-un chiosc la umbra. E ora 14 si daca urmam planul de a ajunge de aici direct pe valea Trotusului la Lunca de Jos, ar insemna ca mai avem doar 130km. E prea devreme! trebuie sa ne mai facem de lucru: vom face un ocol pe la Praid si Gheorgheni.

Pasul Bucin

Pornim spre Odorheiul Secuiesc, apoi de aici o luam spre Praid. E putin dificil cu orientarea pentru ca aici indicatorele rutiere au putin alta logica. Pare ca unele localitati nu trebuie sa apara pe indicator, desi sunt orase importante. Noroc ca avem si un gps care ne scoate rapid in oras.
Drumul spre Praid este destul de bun si pe alocuri chiar e destul de fun. Sunt multe curbe largi peste cateva dealuri si traficul relativ redus. Pe nesimtite ajungem la Praid si de aici intram pe drumul catre pasul Bucin,

Pe drumul asta am mai fost, dar din pacate era dupa o ploaie torentiala, asfaltul era ud si afara era destul de frig. Acum conditiile sunt perfecte.

Soseaua incepe sa urce usor, valea devine din ce in ce mai ingusta si ne afundam intr-o padure deasa de foioase. Pe masura ce urcam soseaua devine din ce in ce mai intortocheata si coniferele incep sa inlocuiasca foioasele. Soseaua ajunge pana la 1160m. Aici iesim din padure intr-o vasta poiana presarata cu case de vacanta si oprim sa admiram peisajul. Inca mai sunt urme de zapada dar deja au inflorit toporasii, deci e clar ca iarna s-a terminat. 

Dupa ce ne relaxam putin pe o pajiste si aproape  adormim, ne hotaram sa plecam mai departe. Ar fi frumos sa mai ramanem dar din pacate mai avem doar cateva ore de lumina.

Pasul Bucin

Pasul Bucin

Coborarea spre Joseni este complet diferita fata de versantul vestic: aici sunt mult mai multe curbe stranse si chiar si serpentine. Pasul se termina brusc cu un ultim ac de par si brusc totul devine plat.
Trecem de Gheorgheni si de aici o luam spre sud, spre Mirecurea Ciuc. Drumul asta dintre Gheorgheni si Sf. Gheorghe este poate cel mai bun drum de mers cu motorul dintr-o zona de deal din Romania. Suprafata soselei este perfecta, majoritatea curbelor au vizibilitate foarte buna iar peisajul este superb.
Inainte de Miercurea Ciuc o luam la stanga pe o scurtatura pentru a iesi spre pasul Ghimes. Dupa o mica greseala si o intoarcere de vreo 2 km, reusim sa iesim in DN12A in satul Frumosa. De aici incepe urcusul catre pasul Ghimes si dupa cativa kilometri ajungem la barajul si lacul de acumulare Frumosa. Mai e putin si apune soarele asa ca nu putem sa stam prea mult pentru ca am vrea sa ajungem pe lumina la cazare.

Lacul Frumoasa

Langa Lacul Frumoasa

Dupa ce trecem de lac, soseaua incepe sa urce mai accentuat. Din vale se vede soseaua cocotata pe varful dealului din fata noastra si cateva masini mici care par de jucarie. Un prim ac de par, apoi urcam pe coasta muntelui si dam din nou de un ac de par si gata! Suntem in varf. Dupa o scurta trecere pe la 1100 de metri incepem sa coboram pana ajungem pe valea raului Trotus.
De aici asfaltul incepe sa devina din ce in ce mai prost. Soseaua a fost intial facuta din dale de beton apoi a fost asfaltata. Din pacate pare ca s-au zgarcit la asflat pentru ca acolo unde inca nu au aparut gropi oricum se simt rosturile din placile de beton.

Pasul Ghimes

Valea Trotusului este o insiruire nesfarsita de sate: Ori ca suntem noi disperati sa ajungem la cazare, ori pur si simplu asa este, dar satul asta Lunca de Sus pare fara sfarsit! Apoi incpe Lunca de Jos.. din nou fara sfarsit! Astia cred ca aveau o singura localitate si ca sa scurteze distanta pana in centru, s-au hotart sa o imparta in doua ca sa aiba doua primarii si doua centre de comuna.

In sfarsit, pe la ora 8.00 ajungem la pensiune. Suntem singuri dar, surpriza, bucataria e deschisa si chiar fac si mancare ok. Au si palinca, care dupa un drum de aproape 500 km pica perfect. Si chiar e o palinca buna. Au si bere si cel mai bine e ca e doar 5 lei sticla. Au bere locala, fosta bere "Igazi Csiki Sor" adica "Adevarata bere Ciuc" care dupa un proces cu cei de la Heineken care detin brandul Ciuc, au pierdut si le-a fost interzis sa foloseasca numele Ciuc in limba maghiara. Dept urmare acum se numeste doar "Igazi Sor" adica "adevarata bere".
Nu conteaza cum se numeste, conteaza ca e buna. Asa ca pana la culcare ne delectam cu cateva Igazi Sor si cu ultima sticla de palinca din rezerva strategica a pensiunii. Noroc ca s-a terminat ca cine stie ce se mai intampla... 

Articolul urmator: ziua 2