unuplusdouaroti.blogspot.com Web analytics

16.04.2016

Sofia - Bucuresti

   

Articolul anterior: bucuresti - sofia


Dupa o seara plina in care am terminat treaba pe la 9 seara, m-am trezit pe la 7.30 cu gandul sa vizitez putin centrul Sofiei si apoi sa o iau din loc spre casa. Noptea a plouat torential si acum din fericire vremea s-a indreptat: e soare iar atmosfera este foarte clara dupa ploiaia de azi noapte.
Sofia e un oras linistit, ceva mai mic decat Bucurestiul dar e frumos pentru ca in partea sudica este strajuit de muntele Vitosha care inca are varfurile acoperite cu zapada. Centrul orasului pare construit undeva pe la inceputul secolului trecut, cu multe cladiri joase si fara nimic spectaculos. Ce-mi place e ca ei macar au o artera pietonala plina de cafenele si de terase si zona e destul de animata chiar si la 8 dimineata. Nu mai intelegeti gresit... si noi avem zone pietonale doar ca la noi tot timpul se gaseste cineva sa intre si sa parcheze cate o masina sau 10 fix acolo.
Imi iau micul dejun si cafeaua aici si dupa o scurta plimbare pe stradute ma hotarasc sa plec pentru ca deja este ora 11.

tribunalul din Sofia
bulevardul Todor Alexandrov


















M-am decis sa nu ma intorc pe acelasi drum, am ales o varianta cu aproximativ 70km mai lunga pe drumul national 6 apoi pe Shipka pass, Veliko Tarnovo si Ruse. La iesirea din Sofia chiar unde incepe autostrada o iau la dreapta pe drumul 6 spre Burgas. Primii 10-20km sunt anosti cu multe linii drepte si cateva sate. Dar totul se va schimba pentru ca pe masura ce ma apropii de munti, drumul incepe sa urce pe dealuri si totul devine interesant: asfaltul este perfect, iar soseaua serpuieste pe la poalele muntilor care inca mai pastreaza urme de zapada. Pe partea dreapta se vad vai si dealuri impadurite iar pe stanga sunt muntii si din cand in cand drumul este taiat prin pereti de stanca. Vremea e superba, drumul la fel, nu e trafic... ce-ti poti dori mai mult.


Bunovo
langa Bunovo
Bunovo
langa Bunovo

Pe langa Karlovo exista cativa kilometri cu asfalt mai prost dar in rest e perfect. La Dunavtsi, o iau la stanga spre Shipka. De aici incepe trecatorea cu acelasi nume care ajunge in punctul de maxim la 1150m in vecinatatea monumentului Shipka construit in memoria razboiului de independenta din 1877-1878. Pana in varf asfaltul este perfect. Un singur regret este faptul ca nu prea exista puncte de belvedere pe marginea drumului pentru ca peisajul e superb. Din punctul de cea mai mare altitudine se pot accesa cele doua monumete: turnul Shipka si memorialul Buzludzha pana la care sunt aproximativ 12km de drum nu tocmai bun.
Coborarea spre Gabrovo este 80% prin padure si asfaltul este destul de valurit si peticit. Este foarte greu sa mergi relaxat pentru ca sunt multe pete de nisip iar lumina soarelui care razbate printre copaci face foarte dificil sa distingi configuratia drumului. Coborarea este lunga si drumul serpuieste aproape 15km pana la intrarea in Gabrovo.


Shipka pass
Monumentul Shipka
Shipka pass
Shipka pass















De aici asfaltul incepe sa fie foarte rugos si "galagios"; cei care au fost in Bulgaria stiu despre ce vorbesc. Problema e ca vantul se inteteste foarte mult si pana la Ruse urmeaza un fel de rodeo. Sunt zone unde trebuie sa merg inclinat pe linie dreapta pentru a compensa putera vantului, apoi cel mai greu e ca din cand in cand ma loveste cate o rafala de vant care pur si simplu imi muta roata din fata in lateral cativa centimetri. Apoi la fiecare tir care trece pe contrasens zici ca e cineva care ma plesneste cu un covor peste fata!
Primavara deja s-a instalat in toata regula si odata cu ea au aparut si insectele. De fiecare data cand opresc la o benzinarie si-mi sterg viziera imediat dupa ce plec, nu trec 2-3 minute si cel mai gras bondar din lume se decide sa se sinucida fix intre ochii mei pe viziera! e incredibil, pare ca ar trebui sa se scrie o noua lege a lui Murphy!: "nu-ti sterge viziera pentru ca sigur in 5 miunte vei avea o pata mai mare ca inainte acolo unde ai sters-o pe cea deja uscata"
Dupa 150 km de lupta cu vantul, reusesc in sfarsit sa ajung la Ruse. Sunt obosit si nu mai am rabdare. Trec rapid de punctul de control de la Bulgari unde masinile si camioanele platesc taxa de pod si dupa 10 minute de chin prin santierul de pe pod iata ca am ajuns in Romania. La vama controlul dureaza fix 5 secunde, nu stiu de ce dar astia cu motocicleta se pare ca dam impresia ca suntem foarte cinstiti, nu prea are nimeni rabdare sa ne controleze.
Drumul de la Giurgiu la Bucuresti este o formalitate si in 40 minute sunt in Bucuresti. E putin trecut de ora 6 si traficul e putin cam aglomerat dar toate astea nu mai conteaza pentru ca e vineri seara si vremea e perfecta pentru o bere la terasa!

Bucuresti - Sofia


E joi dimineata. Ora 7 a.m. Ma sui pe motor sa plec la munca dar azi nu ma duc la birou... ma duc la Sofia cu treaba. Am zis ca daca tot e frumos, hai sa merg cu motorul sa ma mai plimb putin...
Trebuie sa ajung la Sofia pe la ora 14.00 pentru o intalnire asa ca o voi lua pe drumul cel mai rapid, adica pe la Giurgiu, Ruse, Pleven si apoi autostrada A2 catre Sofia. pana la Giurgiu, totul ok, pe sensul meu nu prea e trafic, vremea e ok si pare ca o sa iasa si soarele. La Giurgiu chiar inainte de vama, acum vreo 3 saptamani, era o zona fara asfalt si nu stiu cum au reusit dar au asfaltat-o cu un fel de asfalt cu petice si denivelari incluse... apoi normal ca inca nu au terminat lucrarile la pod si imediat dupa vama incepe coada de masini. In astfel de momente apreciezi cu adevarat ca ai motor: baiatul care dirijeaza circulatia imi face semn sa ma bag in fata si ajung imediat pe partea bulgareasca. La vama merge relativ repede si iata-ma la ora 8.20 in Bulgaria.


De la Ruse drumul e relativ ok, multe tir-uri si cateva masini, dar cel mai bine, e ca in Bulgaria nu prea treci prin sate asa ca se merge bine. Din pacate cerul a devenit complet gri si de fiecare data cand pot sa vad in departare, mi se pare ca la orizont ploua... Dar ca prin minune se pare ca nu incepe nimic, fie norul fuge de mine, fie mi s-a parut mie...
Cred ca am niste pitici pe creier si ma gandesc cum sa fac ca parca nu prea as vrea sa alimentez de multe ori la Bulgari. Asa ca incep sa-mi fac calcule: mai am 300km pana la Sofia, deci sunt vreo 650km prin Bulgaria, autonomia mea de maxim 300km, asa ca as putea sa alimentez doar de 2 ori.. In In concluzie imi propun sa trag cat mai mult de benzina din rezervor. Mai sunt vreo 60 km pana la Pleven, si indicatorul de benzina imi mai arata o liniuta, ar trebui sa imi ajunga si acolo sigur gasesc o benzinarie ca doar e oras mare..
Dar ce sa vezi... surpriza... Soseaua ocoleste orasul si pe centura nu e nicio benzinarie. E cam nasol...si cum se intampla mereu in situatii de genul asta, incepe sa si picure... Gata, ma opresc si ma uit pe harta sa vad unde e cea mai apropiata benzinarie. Am noroc, e in drumul meu si mai am cam 10 km. Pana la benzinarie se opreste si ploaia. Normal ca dupa benzinaria asta urmeaza inca vreo 3 sau 4 benzinarii cam din 5 in 5 km.
Soferii din bulgaria din cate vad sunt cam de doua feluri: unii sunt foarte grabiti si merg ca nebunii iar ceilalti sunt destul de relaxati si atunci cand te vad in oglinda se lipesc de marginea din dreapta a soselei ca sa-ti faca loc. Acest lucru uneori poate fi o capcana pentru ca de multe ori tendinta e sa depasesti pe axul drumului unde de multe ori exista acel rost de turnare a asfaltului si daca nimeresti o groapa te dezechilibrezi...

Pleven
langa Pleven
intrarea pe A2
intrarea pe A2
Sofia
Sofia



















La vreo 80km de Sofia, exact unde incep muntii, incepe si autostrada. Foarte spectaculoasa! pe o portiune de aproximativ 40-50km sunt vreo 3 tuneluri de aproape 1km lungime si multe viaducte. Te cam oftici cand vezi ca pana si in Bulgaria e mai bine ca la noi...
Pe la 12.20 intru in Sofia. Nu mi-am luat harta cu mine asa ca dupa vreo 3-4 opiri ca sa-mi consult telefonul, reusesc sa ajung la Hotel. E ciudat... dupa o tura cu motorul trebuie sa ma apuc de munca :)


Citeste mai departe: Sofia Bucuresti

03.04.2016

Subcarpati


A venit din nou weekend-ul si de data asta nu am niciun plan. Ma gandesc sa stau acasa mai ales  ca si saptamana trecuta am iesit la plimbare pana in Bulgaria si am fost si la marsul moto organizat de Black Helmets iar peste o saptamana am planificat o tura de 2 zile pana la Lepsa.
E vineri seara, stau pe net si ascult muzica...am pus niste Subcarpati.. si dupa cateva melodii imi vine o idee! Cum ar fi sa fac o tura de o zi prin Subcarpati! Ar fi interesant! Asa ca deschid harta si dupa cateva minute traseul e gata: Bucuresti - Rm Valcea - Curtea de Arges - Campulung - Fieni - Comarnic - Valea Doftanei - Valenii de Munte - Cislau - Mizil - Bucuresti. Sunt aproape 600km, cam mult pentru o zi dar imi spun ca e o ocazie buna sa exersez pentru excursia spre Nordkapp. Acolo voi face etape cam de 500km dar voi avea si zile cu peste 600km.


Asa ca iata-ma Duminica dimineata treaz la ora 7.00 iar la ora 7.45 deja pe motor. Desi au anuntat ca la pranz vor fi in jur de 17 grade la ora asta e cam frigut. Panoul de la iesirea pe A1 imi confirma: sunt doar 5 grade si deja au inceput sa-mi inghete mainile. Mi-am luat si manusile de iarna dar nu prea as vrea sa le pun pentru ca sunt incomode. Aoleu ce plictisitoare e autostrada asta! cred ca am parcurs-o de cel putin 50 de ori pana acum si la ora asta mai e si pustie. La km 50 ma opresc sa ma dezmortesc si sa ma mai inclazesc. Nu prea am rabdare sa stau si in 5 minute o iau din loc. Parca a doua parte de autostrada trece mai repede iar temperatura a crescut pana la 7 grade.
Pe la 9.30 ma decid sa opresc la o cafea pe Dealu Negru. Afara e soare si placut asa ca ma asez la terasa. Dupa cateva minute se aseaza langa mine un cuplu destul de pitoresc: el un "ceafa lata" cu masina de teren, ea o piti in toata regula. Si incep dicutiile:
- Draga te rog sa fii atent cu cafeaua aia sa nu-mi patezi camasa asta rosie ca e noua! Eu acum o sa beau doar cafeaua si o sa iau paharul sa fumez in masina.
- Nu, te rog sa fumezi acum pentru ca abia am spalat masina si daca fumezi o sa vrei sa deschizi geamurile si o sa ramana urma pe geam!
- Idiotule! de ce nu ai spalat masina aseara?! Nu stiai ca azi trebuie sa ma duci la Bucuresti si eu fumez in masina?
- Draga, te rog sa te abtii inca vreo 10-20 minute sa fiu sigur ca s-a uscat masina...
Si tot asa continua vreo 10 minute!

Blidari
Viaduct Blidari
Imi beau repede cafeaua si plec sa scap de urletele astora. Dupa 10km, la Blidari fac dreapta spre Curtea de Arges. Incepe sa fie interesant pentru ca pe aici nu am mai fost cu motorul. Drumul e ok destul de virajat pe alocuri dar si multe zone denivelate. Imi dau seama ca mi-am ales weekend-ul perfect pentru tura asta: e perioada cand infloresc pomii iar in zona de deal e plin de de pomi fructiferi. E superb, sunt livezi si dealuri intregi pline de pomi albi sau roz iar pe fundal se vad muntii care sunt inca cu zapada pe varfuri.

DN73C









Dupa Curtea de Arges o iau spre Campulung. Din pacate sunt foarte multe sate dar intre ele sunt segmente de drum spectaculoase cu multe curbe, cateva ace de par dar si multe gropi. Desi drumul e relativ pustiu la Domnesti dau peste un mare ambuteaj. Sunt zeci de masini parcate pe ambele parti ale soselei si sute de oameni. Dupa cum am aflat mai tarziu, se pare ca era Targul Pastramei si daca e cu mancare, chiar daca e postul Pastelui, lumea da navala.
De la Campulung o iau spre Targoviste iar la Voinesti o iau la stanga spre Fieni. E un drum ingust si destul de bun care serpuieste pe firul unei vai dar din pacate exista un segment de vreo 4km neasfaltat. Sper sa fie cat de cat pietruit si sa nu fie noroi. Si se pare ca am noroc: drumul nu are gropi si e uscat. Dar fericirea nu tine prea mult pentru ca intr-adevar nu are noroi, e ceva putin mai rau: pietris necompactat. E ca si cand ai merge pe bile... imi fug amble roti ca dracu si sunt convins ca nu voi scapa fara o cazatura. In unele locuri las motorul sa marga singur la vale, tin ambele picioare pe jos si merg la pas. Parca nu se mai termina si deja ma trec toate cladurile. Zonele cu pietris alterneaza cu zone ok si dupa vreo 20 de minute reusesc sa ajung din nou la asfalat. Am scapat!

Rau Alb si Piatra
Intre Rau Alb si Piatra
Intre Rau Alb si Piatra
Provita
Langa Provita de Sus
Secaria
Langa Secaria

De la Fieni ar fi un drum mai scurt pana la Comarnic dar tot asa, se pare ca exista o bucata de cativa kilometri fara asfalt. Ma hotarasca sa ocoloesc prin Pucioasa, apoi Valea Lunga si Provita. Deja sunt in intarziere. Mi-am propus sa ajung la ora 6 acasa sa prind startul cursei de Formula 1. Se pare ca va trebui sa scurtez tura si de la Valeni va trebui sa o iau spre Bucuresti pentru ca nu mai e timp. Sa vedem...
De la Valea Lunga spre Provita exista o ciudatenie: drumul este foarte ingust, cam de 4 m, apoi undeva la vreo 10km de Provita incep sa apara stalpi de iluminat pe margine, soseaua se lateste la 2 benzi destul de late si deodata zici ca esti pe un drum national. Doar ca urcusul este foarte abrupt, poate cel mai abrupt drum asfaltat din cate am mers eu. Apoi la intrarea in Provita soseaua se ingusteaza brusc la loc la 4m.
La fel ca si pana acum drumul ar fi perfect pentru motor doar ca din pacate pe multe portiuni asflatul este foarte prost si denivelat.
De la Comarnic o iau spre Valea Doftanei. Soseaua asta daca ar fi reasfaltata ar fi superba! Drumul urca printre case, numai ace de par foarte stranse si abrupte si cand ai impresia ca ai ajuns in varf, urcusul incepe din nou. Apoi cobori in satul Secaria si urmeaza un nou deal, si alte ace de par si curbe pana in Valea Doftanei.
In sfarsit ajung la lacul Paltinu care azi are o culoare superba. Am mai fost pe aici primavara trecuta dar atunci vremea era mohorata si lacul era cenusiu. Azi e senin iar lacul are o tenta de verde - turcoaz.

Paltinu
Barajul Paltinu
Lacul Paltinu
Lacul Paltinu


S-a facut deja 3.30 si deja mi-e clar: va trebui sa scurtez traseul daca vreau sa ajung la 6 in Bucuresti. Mai fac cateva poze cu lacul si cu barajul si am fugit. Pana in Bucuresti nu voi mai opri. Imi stabilesc niste tinte: la maxim 16.20 va trebui sa fiu la Valeni, apoi la maxim 16.50 va trebui sa intru pe autostrada. Asa ca de aici incolo plimbarea se transforma intr-o cursa contra cronometru. Intre Campina si Valeni din nou o surpiza placuta: un drum plin de suisuri si coborasuri si foarte multe curbe, dar ca de obicei placerea este stricata de portiuni cu asfalt foarte prost.
Reperele stabilite sunt bune si iata ca la 16.50 intru pe autostrada, la 17.20 sunt pe centura Bucurestiului si la 17.45 intru in casa.
Mi-a iesit...am reusit sa ajung chiar mai repede... doar ca dupa o doua ore de stat in sa pe drumuri denivelate si pe autostrada sunt rupt! fundul e tabacit si ma doare imreuna cu toti muschii de la picoare si maini... probabil ca pe la 10 voi dormi bustean.
A fost o repetitie buna: aproape 600 km pe drumuri intortocheate si lente, facuti cam in 10 ore.