unuplusdouaroti.blogspot.com Web analytics

05.04.2017

Intre Muntenia, Ardeal si Moldova - Ziua 2

Articolul anterior: ziua 1

Barajul Valea Uzului

Aseara am petrecut singuri. Pe la ora 11, personalul a parasit pensiunea, si ne-au lasat singuri cu ultima comanda. Am fost prevazatori si am mai luat niste rezerve care ne-au tinut pana pe la ora 1. Duminca dimineata, in mod suprinzator, pe la ora 9.20 eram toti in restaurant la micul dejun iar pe la 10.30 eram pregatiti de drum. Ba chiar am avut timp sa-mi intind si lantul pentru ca cu o seara in urma incepuse sa cam zdrangane.
La ora 11 am plecat. Cerul e perfect senin si deja temperatura a ajuns la 12 grade. Singura problema e ca stim ca ne astepata  vreo 50 km de clantanit dintii pe un drum destul de prost pana la Comanesti. Din fericire, nu e chiar atat de rau pe cat am fost avertizati, poate din cauza peisajului care e superb sau a vremii care de mult nu a mai tinut asa cu noi. 
Ideea e ca fara sa ne oprim, cam in 50 de minute, trecem de Comanesti, Darmanesti, si ne afundam pe valea Uzului. Aici gasisem din intamplare pe net, niste imagini cu un baraj foarte spectaculos si ne-am gandit sa-l vedem cu ochii nostri.

Valea Trotusului
Drumul pana in apropiere de baraj e destul de prost, in schimb partea de urcus pana la nivelul lacului e destul de buna si drumul e spectaculos. Facem o tura pana sus si dupa cateva poze, coboram si la baza barajului pentru o noua sesiune foto. Barajul e impresionant: un zid imens lung de vreo 500m si inalt de 87m cu niste contraforti masivi pentru rigidizare. Seamana cu poarta Mordor-ului din Lord of the Rings!
Valea Uzului ar fi interesanta de explorat: exista un drum care traverseaza muntii pana in Transilvania, la Sanmartin dar din pacate nu este asfaltat si nu ne incumetam sa ne aventuram, mai ales eu si Marius cu Hornet-urile din dotare.
Barajul Valea Uzului
E frumos aici la baraj, dar trebuie sa o luam din loc. Ne indreptam spre Onesti, apoi la Targu Ocna o luam pe un drum secundar care ne scoate in Pasul Oituz. Aici ne intalnim din nou cu un pardaox al geografiei din Romania: la o distanta de aproximativ 30km, pe aceiasi sosea exista doua localitati, denumite la fel: Oituz. Noroc ca sunt in judete diferite ca altfel nu imi dau seama cum ar fi procedat polita cand ar fi vrut sa se duca sa faca o perchezitie pe la cineva acasa...
Spre deosebire de Valea Trotusului, in pasul Oituz, asfaltul este mult mai bun dar configuratia traseului este oarecum similara: venind dinspre est spre vest, drumul urca lin, apoi in ultima parte a trecatorii avem parte o zona mai spectaculoasa, un segment plin de curbe stranse si sepentine. Doar ca parca pasul Oituz este ceva mai circulat decat Valea Trotusului si pasul Ghimes.

Pasul Oituz
Odata trecuti inapoi in secuime, ne oprim sa alimentam in Targu Secuiesc. Aici, la benzinarie, descoperim ca au si restaurant, asa ca ne hotaram sa luam pranzul aici. Observam ca in localul asta isi beau cafeaua si politistii locali inainte de a-si instala radarul pe marginea drumului si ne dam seama ce viata grea au romanii in zona asta si cat de discriminati sunt: saracii incearca sa-si plateasca consumatia dar cei de la bar sunt atat de rai incat nu vor sa le primeasca banii :) si mai rau mi se pare ca nici macar nu le-au oferit niste gogosi sa mearga cu cafeaua.

Pasul Oituz
Dupa o masa copioasa, aproape ca ne ia somnul si cu greu reusim sa ne suim din nou pe motor. Drumul catre Covasna e destul de placut mai ales ca asfaltul e destul de bun. Dupa Covasna, continuam mai departe spre sud catre Intorsura Buzalui. Pe acest segment stim de pe google maps ca ne asteapta o bucata fara asfalt care conform calculelor mele ar trebui sa aiba cam 8km. Dupa iesirea din Covasna, drumul pare ok, dar pe masura ce ne indepartam, asfaltul devine din ce in ce mai prost si chiar la iesirea din satul Zagon, asfaltul se termina. E ok, totusi... drumul nu e circulat de camioane sau tractoare si in consecinta e destul de ok. Doar pe zonele mai abrupte sunt denivelari mai accentuate iar in locurile umbite, drumul e inca umed dar totusi aderent.
Soseaua urca destul de accentuat, cu multe serpentine stranse si abrupte, apoi la fel cum am urcat pana in varful dealului, incepem sa coboram catre sud: din nou multe serpentine dar de data asta parca e ceva mai stresant petru ca atunci can cobori pe pietris ai impresia ca riscul de derapaj este mai mare. A fost nesperat de usor de traversat bucata asta de drum forestier si iata-ne iesiti din nou la asfalt. Dupa un scurt popas intr-o poiana superba, o luam din nou din loc catre Valea Siriului.

Drum Covasna - Intorsura Buzaului
A trecut ceva vreme de cand nu am mai parcurs drumul asta pe caldura si vreme buna. Parca de data asta e mult mai fun! Pare prea scurt! e mult mai frumos. Pe nesimtite ajungem la Lacul Siriu si trcem in viteza pe langa baraj.
Inainte de Cislau viram la dreapta catre Valenii de Munte dar de data asta, gps-ul ne sugereaza sa o luam pe alt drum care sa ne scoata aproape de Ploiesti si astfel sa evitam aglomeratia dintre Valeni si Ploiesti.

Valea Siriului

Lacul Siriu
Decizia e buna: drumul asta de la Tarlesti la Magura pe DN1A, e mult mai liber, ba chiar pustiu, si destul de bun. Doar ca trebuie sa fim atenti pentru ca din cand in cand soseaua ne intinde cate o capcana si din senin rasare cate o denivelare invizibila si aproape ca iti scapa motorul din mana...
Pe la ora 18.30 ajungem in Ploiesti. Mai oprim odata pentru o ultima alimentare. Ne hotaram sa o luam pe DN1 pentru ca chiar daca soseaua e mult mai aglomerata decat autostrada A3, macar aici nu e atat de plictisitor.
Pe la 7.30 ajungem in Bucuresti. Suntem cu totii obositi dar multumiti. Am facut 900 de kilometri in 2 zile si am vazut o groaza de locuri noi si frumoase. Si mai ales suntem multumiti ca sezonul 2017 a fost inugurat cu succes si cu mai ales a fost inaugurat cu vreme buna! sper sa avem parte tot anul numai de vreme ca asta!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu