sa fim un colectiv!

Cred ca a sosit momentul ca noi, ma refer la oamenii de rand, sa facem ceva!
Au trecut deja 25 de ani de cand toata lumea se asteapta sa se schimbe ceva in politica sau in administratia publica si nu se intampla aproape nimic. Se zice ca ne meritam conducatorii pe care ii avem...si din pacate se pare ca exista putin adevar in vorbele astea: cati dintre noi pot spune ca respecta toate regulile, ca nu au dat niciodata o "atentie", o spaga sau nu au fentat vreodata legea? Probabil ca aproape niciunul. Si atunci cum sa ne asteptam ca persoanele care ne conduc sa fie altfel? Cum sa ne asteptam sa fie corecti cand primul lucru pe care il inveti la scoala e cum sa copiezi? Cei care ne conduc provin din aceeasi societate ca noi toti, nu au crescut la scoala de spaga si coruptie si dupa ce au absolvit au ajuns la putere.
Nu vreau sa dau vina sau sa acuz pe nimeni. Probabil ca in cazul tragediei de la Colectiv o sa se gaseasca vinovatii, poate o sa-si dea si cineva demisia, poate o sa se mai schimbe cate ceva pe ici pe colo in legislatie si in sistem, dar problema va ramane aceeasi: responsabilitatea cetateneasca. Nu prea exista! Ma refer la responsabilitate in general, in viata de zi de zi.
Cred ca asta e cea mai buna solutie pentru a schimba sistemul: sa ne schimbam noi! Ce s-ar intampla daca fiecare dintre noi ar incepe sa se implice activ in viata comunitatii si atunci cand observa ca ceva e in neregula sa faca ceva: o reclamatie, o sesizare. Dar nu proteste d'astea online care primesc mii de like-uri si pe care nu le baga nimeni in seama; ma refer la reclamatii adevarate, in scris, asumate, catre institutiile Statului!
Ce s-ar intampla daca acel functionar public care ia spaga sau acel investitor care da spaga ar sti ca in secunda doi dupa ce face o neregula, cineva o sa sesizeze si o sa reclame neregula? Probabil ca se va gandi de 10 ori si nu va mai avea curajul sa incalce regulile.
O sa va dau un exemplu marunt, dar zic eu ca e graitor: un cunoscut s-a dus anul trecut in vacanta in Croatia. Ajuns intr-o zona cu trafic bara la bara, a inceput sa faca la fel ca la noi, respective sa "croseteze" printre masini. Dupa nici 15 minute a vazut o masina de politie cu girofar care venea din spate, s-a tras mai pe dreapta sa-i faca loc, dar stupoare! veneau dupa el! Ce se intamplase: cei care erau in coloana, au sunat la politie si l-au reclamat. Politia a fost ingaduitoare si l-au lasat sa plece doar cu o amenda, dar i-au spus ca va intra intr-o baza de date si la orice abatere in trafic pe teritoriul Croatiei va fi expulzat. Cum credeti ca a circulat respectivul restul vacantei? Cum credeti ca circula prin Romania? la fel cum o facea si inainte: depaseste peste tot, incalca viteza legala... de ce? pentru ca la noi se poate...
De ce apreciem civilizatia occidentala, de ce vrem toti sa emigram acolo? de ce cand ajungem acolo suntem toti "cuminti"? De ce nu facem acelasi lucru si aici?
Au trecut 25 de ani si le-am incercat pe toate: proteste, tot felul de conducatori, nemti, profesori, marinari, politicieni de stanga, de dreapta, de centru... si cu ce ne-am ales? cu aceeasi coruptie generalizata si lipsa de respect fata de cetateni.
Haideti sa ne respectam in primul rand noi pe noi si intre noi! Haideti sa ne informam, sa luam atitudine si sa nu mai permitem unor "smecheri" sa ne fraiereasca si sa ne puna viata in pericol! Haideti sa ne schimbam mentalitatea si sa fim mai responsabili!
Haideti sa fim un #colectiv!

Turul Olteniei pe langa - ziua 3

Lacul Tau

Dupa ziua de ieri si cei 470km parcursi, am dormit neintors. Camera e destul de intunecata asa ca m-am trezit cu greu pe la 8.30 desi aseara ne-am culcat la 12. Azi s-au anuntat ploi aproape toata ziua asa ca sunt placut surprins ca nu ploua, ba chiar da sa iasa si soarele. Dupa un mic dejun pregatit special pentru noi la obisnuita deja ora 10.30 suntem gata. Ne asteapta Transalpina! Este luni dimineata si toata lumea e la lucru, asa ca soseaua e pustie. E exact cum planificasem :)
Mai trecem printr-un mic satuc apoi incepe! Cred ca Transalpina este cea mai buna sosea pentru mototciclete din Romania, nu e la fel de spectaculoasa ca Transfagarasanul ca peisaj dar are de toate: are 130km de curbe de absolut toate felurile, de la curbe largi si rapide pana la cele mai abrupte si stranse ace de par pe care le-am parcurs vreodata.
Peisajul e superb iar asfaltul e perfect, au astupat in sfarsit toate santurile transversale care mai existau. Prima parte de vreo 30km urca usor printr-o padure de foioase care in perioada asta a anului capata niste nuante superbe. Nu stiu ce sa fac, sa ma opresc sa fac niste poze sau sa alerg in continuare pe acest "circuitul de curse" care se deruleaza in fata mea... si spun circuit pentru ca fix asta e senzatia atunci cand nu intalnesti nicio masina kilometri la rand.

Lacul Tau

Barajul Tau

Lacul Oasa

Prima pauza o facem la Lacul Tau pe baraj apoi o a doua pauza pe urmatorul baraj, cel de la Lacul Oasa. Nu stiu ce s-a intamplat dar pe ultimi zeci de kilometri a inceput sa ma incerce o durere suspecta de spate, am un fel de junghiuri care imi traverseaza tot spatele... ma cam ingrijoreaza asa ca pauzele astea sunt bine-venite. Imediat dupa baraj urmeaza una din singurele portiune ramase neasfaltate ceea ce inseamana o mica tortura pentru spatele meu. Ma cam ingrijoreaza... batranetile astea...

Urcusul dinspre Obarsia Lotrului

Aproape in varf

Dupa coada lacului drumul incepe sa urce mai accentuat si padurile de foioase sunt inlocuite de conifere. Trecem in judetul Valcea si incepem coborarea catre Obarsia Lotrului. De aici incepe partea spectaculoasa. Dupa o scurta portiune de drum drept, incepe urcusul catre Varful Papusa. Soseaua urca destul de abrupt cu o serie de ace de par abrupte apoi, odata ajunsi in golul aplin urccusul se mai domoleste si drumul urmareste coasta laterala a muntelui. Aproape ca iesise soarele cand iata ca suntem la aproximativ 2000m altitudine si intram in nor. Sunt zone unde abia se vede la 50m in fata iar temperatura a scazut verteginos pana la 2,5 grade cu plus.

Transalpina

Transalpina

Transalpina

Transalpina

in nori

Transalpina

Ajungem pe creasta. Aici vantul sufla atat de tare incat te misca cu tot cu motor. Norii trec cu mare viteza si din cand in cand mai zarim cate ceva in vale pe sub nori. Fac cateva pauze scurte pentru poze... nu e de stat, e foarte frig!
Odata ajunsi la partea de sus a partiei din Ranca iesim din nor si putem "admira" peisajul dezolant oferit de "statiunea montana" Ranca. Practic e o adunatura de case una mai chicioasa ca alta aruncate pe un fel de maidan fara strazi. Iar azi e si pustiu totul si atmosfera e si mai trista. Arata ca un oras fantoma. Aici ne oprim pentru masa de pranz. Bine macar ca e luni si mancarea reincalzita e veche doar de o zi sau doua.

Ranca

langa Ranca

Coborarea pana in Novaci o facem rapid fara sa mai oprim. De aici nu mai e nimic interesant pentru ca am tot facut drumul asta, asa ca iesim din modul "excursie" si trecem pe modul "drumul spre casa". Suntem destul de obositi si nu ne grabim deloc asa ca ne oprim destul de des: mai intai la Horezu, apoi supa Ramnicu Valcea apoi din nou la Pitesti. Intram pe autostrada fix cand incepe sa se intunece. Sunt destul de obosit si portiunea asta mi se pare groaznica: am intepenit stand fix in aceiasi pozitie, parca ma ia si somnul si mai e si lumina asta ciudata de crepuscul. La kilometru 50 oprim din nou si dupa 20 de minute plecam din nou. Acum parca e mai bine, e deja noapte si fara sa-mi dau seama ajungem in Bucuresti. Realizez ca nu m-a mai durut nici spatele!
Toti suntem franti de oboseala dar eu cel putin, sunt fericit. Au fost 1300km cu de toate: sate uitate de lume si de timp, drumuri drepte care se pierd la orizont fara sa vezi o curba, drumuri spectaculoase de munte, putina ploaie si cel mai important o binevenita spalare pe creier :). Acum din pacate vine iarna...

spre Novaci

Turul Olteniei pe langa - ziua 2

E ora 8.30. Ma ridic din pat si primul lucru pe care il fac e sa ma duc la fereastra. O patura de nori negri imbraca muntii din jurul nostru, e frig si burniteaza. Iar au mintit astia la meteo! Pe o vremea ca asta numai chef de plecat nu avem... Asa ca nu e nicio graba, ne asezam la terasa, mancam, bem cafeaua si dupa cam 2 ore suntem gata. Vremea nu s-a schimbat, doar ca nu mai burniteaza. Drumul e superb, daca faci abstractie de malul sarbesc al Dunarii poti sa crezi ca esti pe Coasta de Azur. Si partea buna e ca e si pustiu: suntem doar noi si cate o masina solitara din cand in cand. Si toata minunea asta tine aproape 90km. Din pacate asfaltul e ud.

Eselnita

Statuia lui Decebal

Cazanele Mici

Prima oprire o facem la statuia lui Decebal si dupa o scurta sedinta foto, plecam mai departe. Eu nu reusesc sa inteleg de ce in Romania nu reusim sa punem in valoare obiectivele turistice, adica nici macar o placuta care sa-ti atraga atentia sa intorci capul. Daca nu stii ca e ceva acolo, treci mai departe fara sa observi nimic.

Dunarea langa Moldova Noua

Dunarea langa Moldova Noua

Dupa vreo 20 km incep sa apara mici pete de asfalt uscat, apoi petele se transforma in fasii si pana la urma raman doar cateva pete de asfalt ud. Cum ar fi sa iasa si soarele!? Si iata ca nu trebuie sa ne intrebam prea mult pentru ca soarele tine cu noi. La vreo 30 Km de Moldova Noua apare in sfarsit soarele! Totul e perfect! Pe malul sarbesc al Dunarii se zareste cetatea de la Golubac ceea ce inseamna ca defileul Dunarii s-a terminat.

Cetatea Golubac

spre Moldova Noua

Dupa un popas in Moldova Noua părăsim Dunarea si o luam spre nord catre Anina. Incet, incet drumul isi face loc printre niste dealuri impadurite, apoi cateva poienite, apoi in departare apar Muntii Semenic. Peisajul e superb si mai facem un popas in varful unui deal pe o pajiste inconjurata de paduri. Trecem de Oravita apoi o luam spre Anina. Dumul e din ce in ce mai virajat, traversam niste dealuri impadurite, trecem pe langa un sanatoriu fantoma, parca desprins din filmul Shining. Toamna a inceput sa-si lase amprenta pe frunzele din copaci, asa ca padurea e superba.

Langa Oravita

Langa Oravita

Intre Anina si Oravita se afla prima cale ferata montana din Romania care in prezent e folosita pentru calatorii de agrement. Ar fi frumos sa avem timp de o plimbare cu trenul dar din pacate e putin cam tarziu. In seara asta trebuie sa ajungem la Sebes si mai avem inca vreo 200km. Ne resemnam cu gandul ca urmeaza Transsemenic-ul asa ca trecem mai departe fara sa oprim. Trecem rapid si de Resita si incepem urcusul spre Valiug. Pentru mine a a 2-a oara pe Transsemenic dar acum peisajul de toamana parca da cu totul alt farmec soselei.
Dupa calculele mele ar trebui sa am suficienta benzina pana la Caransebes. Asa ca pe prima parte a urcusului ii dau gaz, ma las pe curbe si ma bucur de asfaltul perfect...totul pana observ ca indicatorul de benzina a cam ajuns la minim si incepe sa clipeasca. Ce prost! as fi putut sa alimentez la Resita...acum trebuie sa merg urmatorii 40km stresat ca o sa raman fara benzina. O las mai moale si incerc sa merg cat de economic pot. Numar fiiecare kilometru si ma uit deziluzionat la indicatorul de benzina rugandu-ma sa nu se termine... si ca sa fie totul si mai enervant, fix aici au montat astia borne din 100 in 100 de metri ca sa am eu ce numara...Sunt 35km pana la prima benzinarie, adica vreo 350 de borne si cred ca le-am numarat pe toate!

Transsemenic

Transsemenic

Ajungem in sfarsti in Slatina Timis unde dam peste o nunta. Ne strecuram prin mijlocul horei, pentru ca aici nuntile se tin in mijlocul strazii, apoi ne oprim sa cascam si noi gura. Se pare ca toata lumea e incredibil de mandra ca nasii sunt din Germania (probabil doar niste romani plecati la munca), dupa fiiecare cantec rasuna o dedicatie: "pentru nasii din Germania!!! sa traiasca nasii din Germania!!!"

Dupa ce alimentam motoarele, ne oprim sa ne alimentam si noi cu o ciorba, E deja ora 5 si am vrea sa ajungem pe autostrada A1, la Orastie, pana sa se lasa noaptea. Dar pana atunci mai avem de facut o mica oprire: "Tunelul dragostei" de langa Caras-severin. E un tunel "sapat" de tren prin vegetatia deasa de-a lungul caii ferate dintre Caransebes si Otelul Rosu. Normal ca nu exista niciun indicator asa ca ne vedem nevoiti sa iesim de pe sosea si sa o luam pe un drum de pamant in speranta ca internetul nu ne-a mintit. Nimerim din prima! Calea ferata nu mai e utilizata dar tunelul taiat in vegetatie s-a pastrat asa ca trecem pe modul "turisti japonezi" si pozam rapid tot ce misca.

langa tunelul dragostei

tunelul dragostei

Gata, am vazut-o si p-asta! acum trebuie sa ajungem la cazare si deja se insereaza. Avem parte de un apus superb cu un cer rosu dar nu mai e timp de poze. La Hateg deja ne-a prins noaptea asa ca mai facem un popas pentru ca acum nu mai avem motive sa ne grabim.

Inca 20km si ajungm pe autostrada, apoi in juma' de ora iesim la Sebes. Alimentam din nou pentru ca urmeaza sa intram pe Transalpina si in urmatorii 130km nu mai e nicio benzinarie. 

Ne-am rezervat niste camere la Capalna la intrarea pe Transalpina asa ca mai avem inca vreo 20km. Din Sebes drumul trece mai intai prin cateva satuce apoi incep muntii si implicit curbele. E hipnotizant! marcajele sunt proaspete si foarte vizibile in lumina farurilor si parca te ia cu ameteala! curba dupa curba, intuneric bezna si in fata doar 3 linii albe care serpuiesc ca nebunele! parca nu se mai termina! In sfarsit pe la ora 9 fara 10 ajungem la pensiune. A meritat! E Duminica seara si suntem singurii oaspeti ai pensiunii. Gazdele sunt foarte dragute, ne aseaza la masa, ne fac de mancare si ne trateaza cu palinca si afinata. Nici nu speram la mai mult!

Turul Olteniei pe langa - ziua 1

P'asta am planificat-o din vara, am facut traseul, i-am anuntat pe toti, dar nu prea s-a inghesuit nimeni asa ca am decis sa o lasam pe octombrie in speranta ca o sa ne strangem mai multi. Pana la urma cu chiu cu vai ne-am adunat vreo patru. Asa ca iata-ne intr-o dimineata de sambata pe calea Rahovei pregatiti de plecare. Am denumit excursia "Turul Olteniei pe langa" pentru ca urmeaza sa inconjuram toata Oltenia dar pe margine sau pe langa.

Ca de obicei, ora de intalnire a fost doar un reper vag, in loc de 9.30, am reusit sa ne strangem pe la 10.20. La 10.30 am decolat cu destinatia Alexandria. Vremea e cam trista, e innorat si cam bate vantul. Nici prognoza nu e foarte optimista, se anunta 3 zile de vreme incerta, soare, nori, ploaie... fiecare prognoza spune altceva dar ploaia nu lipseste in niciuna. Dupa vreo 50km moralul ni se schimba brusc pentru ca norii se risipesc si apare soarele! e incredibil ce efect poate sa aiba putin soare asupra noastra.... ne bucuram ca la meci, dam din maini de parca a dat Romania gol.

Alexandria

Tura asta am planificat-o putin strategic, am zis ca in prima zi cand e lumea fresh sa mergem de-a lungul Dunarii, fiind un drum mai putin spectaculos, apoi in ziua 2 si 3 sa facem drumurile prin munti: Transsemenic si Transalpina. O alta idee ar fi sa parcurgerm Transalpina intr-o zi de Luni cand e drumul liber. Surpriza maxima! Drumul spre Alexandria se pare ca e noua Valea Prahovei! Nu stiu ce se intampla dar pare ca toata lumea merge la Alexandria, o fii vreun pelerinaj la casa natala a lui Dragnea, in weekendul cu congresul PSD.. :). Ajunsi in Alexandria, descoperim o alta ciudatenie: la fiecare 500 m e cate un echipaj de politie, si e sambata! Facem o prima pauza de masa, dezbatem problema, dar nu reusim sa gasim o explicatie. Mai bine sa plecam, atata politie nu e oricum semn bun.

Corabia

Corabia

O luam spre Turnu Magurele. De aici drumul e asa cum ne asteptam: e pustiu. Pustiu, si aproape drept; asa ca pe nesimtite ajungem la Turnu Magurele, si la fel de repede cum am ajuns, plecam mai departe. Am ajuns la Dunare! de aici vom urca in amonte pe langa fluviu pana la Moldova Noua. 

Din pacate soseaua merge suficient de departe de malul apei cat sa nu se vada nimic. Primul loc unde vedem in sfarsit Dunarea este la Corabia, asa ca facem o mica abatare pana pe malul apei pentru o mica pauza.

Din pacate soarele ne-a cam parasit la fel de repede cum a aparut si incepe sa se faca putin cam frig. Drumul ne poarta prin tot felul de sate si orasele cu o anumita notorietate: Dabuleni, Cetate, Maglavit, Deveselu... E o zona pitoreasca dar din pacate e destul de multa saracie... Lumea pare ca se bucura la orice lucru nou, iar grupul nostru e ceva inedit. Cei mai fericiti sunt copiii care cum ne vad ne saluta si ne fac semn sa turam motoarele.

Bechet

Norii sunt din ce in ce mai intunecati si pe masura ce ne apropiem de Drobeta Turnu-Severin incep sa apara si primele picaturi. Asfaltul e destul de valurit si incepe sa devina obositor sa tot topaim in sa ca la calarie. Din fericire pe la Maglavit intram de soseaua care face legatura intre Calafat si Drobeta. Aici asfaltul e ca'n palma dar e plin de tiruri. La vreo 30km de Drobeta chiar cand apar primele dealuri si lucrurile par sa devina interesante, incepe sa ploua de-a binelea si deja ne gandim ca prognozle cele mai pesimiste sunt alea adevarate. Dupa 10 minute se opreste, asfaltul e din nou uscat! La fix pentru ca urmeaza sa intram pe clisura Dunarii. Gata! aici incepe in sfarsit drumul spectaculos: Drobeta - Orsova, 20 de kilometri de fericire: un drum sapat in stanca chiar pe malul Dunarii cu multe curbe, tuneluri si viaducte. Frumos! Frumos dar scurt...

Portile de Fier

Portile de Fier

La Orsova se fac 400km si imediat dupa urmeaza sa oprim. Ne-am gasit o pensiune simpatica la Eselnita chiar pe malul Dunarii dar din pacate nu au restaurant. Asa ca ne oprim sa mancam in Orsova.

Pana mancam,e deja noapte si incepe sa ploua dar din fericire mai sunt doar vreo 15km pana la cazare. Pare aproape dar in conditile astea e groaznic! nu se vede nimic, drumul e valurit si plin de curbe stranse. Sunt cu ochii cat cepele dar cand ai viziera plina de picaturi si iti bat farurile direct in ochi, e ca si cand ai merge cu ochii inchisi. Reusim sa gasim repede vila si ne cazam. Avem o terasa fix pe malul Dunarii. Aici nu bate vantul si se vad luminitele de la vapoare si de la casele din Orsova. Terminam ziua cu o bine-meritata bere, gandindu-ne cat de frumos va fi maine dimineata cand va iesi soarele si noi vom lua micul dejun pe malul apei....

Orsova

Veliko Tarnovo si Kaya Bunar

E sambata seara, ora 10 si ma gandesc ce sa fac Duminica... de ce sa stau in casa?! se anunta vreme buna asa ca ar fi o ocazie perfecta sa ma plimb. Dar unde? Ar trebui sa merg undeva aproape dar am tot fost in ultima vreme si prin Bucegi, si pe la Cheia.. .Ce ar fi sa ma duc spre Comana... dar nu mai bine ar fi sa ma duc in Bulgaria? Veliko Tarnovo! Caut pe Google Maps..e la 180Km. Asta e! E perfect! Ma uit pe harta si vad ca pe langa Veliko mai e o cascada interesanta de care nu am auzit pana acum. Planul e gata.

traseul

 La ora 7.30 sunt in picoare, mai verific odata harta, imi fac niste sandwich-uri si plec. Afara e soare, putina umezeala si cam racoare. Traficul e lejer asa ca in 10 minute ies din Bucuresti si in juma' de ora deja sunt la Giurgiu. Pare ca au mai lucrat la drum de cand am trecut pe acolo ultima oara. Mai e o singura zona cu gropi cam de 500m lungime in satul 1 Decembrie. In rest asfaltul este aproape perfect!.
O scurta oprire la benzinarie ca sa refac plinul si ma indrept spre granita. Ma gandesc ca pana la Veliko Tarnovo sunt 120km, deci dus-intors 240km as vrea sa nu alimentez deloc in Bulgaria. Granita e goala, trec de punctul de plata si ajung la pod. Aici e o mic coada pentru ca pe pod se lucreaza si e un semafor. Se circula alternativ, dar nu-i problema ca nu dureaza decat 2-3 minute.
Bulgaria ma intampina cu mic soc: chiar inainte de punctul de control pasapoarte au pus un speed bump invizibil pe care reusesc sa-l iau din plin...il simt direct in inima.. cred ca mi-am indoit si janta.. Politistul nici nu se oboseste sa se uite in pasaport, doar ma intreaba incotro ma duc si se mira ca sunt singur..."De obicei voi motociclistii mergeti in gasca"  imi zice... da si? eu azi merg singur.
Bulgaria e ca de obicei: totul invechit, vopsea scorojita, totul prafuit si drumuri aproape napadite de vegetatie. Ce-mi place in schimb la ei, e faptul ca in general soseaua principala nu trece prin mijlocul satelor ca la noi, trece pe langa. Asa ca drumul e placut, fara multe localitati, cred ca pana la Veliko Tarnovo sunt doar vreo 4-5 sate si asta in 120km.

spre Veliko Tarnovo

Drumul pana la Veliko e dragut: dealuri domoale, multe linii drepte, cateva curbe line, multe curbe verticale, paduri si multa vegetatie pe marginea drumului. Imi dau seama ca ma apropi de destinatie cand deodata incepe un fel de vale larga, marginita de dealuri su stanci la partea superioara. La prima intersectie fac dreapta si in 5 minute am ajuns. Parchez chair in piata de la intrarea in cetatea Tsarevets si ma decid sa intru sa o vizitez. Ma duc la casa de bilete...din pacate astia desi stiu romana, nu accepta lei si nu se poate plati nici cu cardul, iar eu nu am leva, asa ca plec sa caut un bancomat sau o casa deschimb. Tocmai bine, pentru ca drumul ma duce fix in centrul vechi asa ca ma decid sa dau o tura si pe aici.

centru vechi Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo se intinde pe cateva dealuri iar centrul este chiar in varful unui deal iar eu sunt cu geanta de rezervor in spate, cu casca si cu geaca de motor pe mine asa ca in 5 minute sunt ud leoarca. Nu-i problema pentru ca e frumos: multe case vechi, inghesuite un intr-alta si multa improvizatie. Pare ca e un amestec intre un oras medieval european si o favela. Dupa vreo ora de plimbare prin centrul vechi, rezolv si problema cu banii asa ca ma intorc sa vizitez si cetatea. Aceasta este destul de mare si dupa inca o ora de hoinareala ma declar multumit cu ce am vazut. E timpul sa o iau din loc catre cascada Kaya Bunar.

Veliko Tarnovo

Cetatea Tsarevets

Cetatea Tsarevets

Cetatea Tsarevets

O iau pe drumul spre Sofia si dupa vreo 15km intru pe un drum laturalnic care ar trebui sa ma duca la cascada. Drumul nu e tocmai bun... pe masura ce inaintez, drumul se ingusteaza si pare ca in orice moment o sa se termine asfaltul. E foarte ciudat, in jurul meu sunt doar niste dealuri foarte plate, e aproape campie si in 10km ar trebui sa gasesc un canion si o cascada... Si iata ca deodata apare si canionul.. iar eu sunt deasupra.

spre cascada

canionul Kaya Bunar

Dupa cativa kilometri drumul pare ca se departeaza de canion dar doar pentru a cobora la baza acestuia. apoi se infunda intr-o parcare. Pana aici nu am intalnit nici-un indicator catre cascada asta... ma intreb daca nu cumva a pus cineva niste poze aiurea pe Google maps si eu am venit ca prostul pana aici. Un semn bun e ca mai sunt masini in parcare asa ca imi iau bagajele si plec sa vad unde e cascada. Traversez un podet de lemn si am ajuns! era chiar acolo langa parcare si e superba! un fel de mini Plitvice! Canionul se termina brusc cu o cascada si un lac si partea frumoasa e ca te poti catara pana la partea de sus a cascadei si apoi poti sa continui pe firul canionului. E locul perfect pentru masa de pranz, asa ca dupa o tura in jurul cascadei ma asez pe malul lacului sa mananc.

Kaya Bunar

Kaya Bunar

Kaya Bunar

Kaya Bunar

Kaya Bunar

gaura in stanci la Kaya Bunar

De aici ma bate gandul sa ma intorc pe la Zimnicea cu bacul. Din pacate urmatorul bac trece Dunarea la ora 4 apoi mai e unul la 7 iar eu nu am cum sa-l prind pe ala de la 4. Deci ma voi intoarce pe acelasi drum desi mi-ar fi placut sa incerc si ruta asta... Inca nu imi scot complet ideea din cap si imi propun sa iau decizia finala la intersectia unde ar trebui sa o iau spre Zimnicea. Sunt la limita cu timpul asa ca bag viteza... M-am uitat pe harta fugitiv si am ramas cu ideea ca merg pe un drum secundar pana la drumul principal Veliko Tranovo - Russe si acolo fac stanga. Asa ca la prima intersectie, fac stanga, indicatorele fiind in chirilice. Dupa vreo 500m imi dau seama ca soarele e in directia gresita! ma opresc verific harta... am luat-o in directia opusa! nu asta era drumul principal. La urmatorea intersectie fac din nou stanga si din nou dupa vreo 2 km imi dau seama ca am luat-o aiurea! Vai ce rusine...eu care ma laud ca stau bine cu orientarea sa gresec asa de 2 ori la rand... s-a cam dus treaba cu bacul...O sa o iau pe la Russe. Odata intrat in drumul principal ma relaxez si ma ia somnul, ceea ce pe motor e destul de rar... dar iata ca ma salveaza o gaza! Nu stiu cum a reusit dar a intrat in casca si se plimba pe varful capului meu! o placere sa vrei sa te scarpini si sa ai casca in cap! o adevarata tortura! Noroc ca in cateva sute de metri dau peste o parcare si reusec sa neutralizez gaza. Macar mi-a zburat somnul.
Pana la Girgiu mai am vreo 100km si sunt la limita cu benzina. Asa ca tot drumul pana in tara nu fac decat sa fac calcule in cap: indicatorul de benzina imi mai arata 3 liniute... daca reusesc sa fac 30km cu fiiecare ar fi ok, daca mi se aprinde becul la Russe sau chiar aproape de Ruse insemana ca o sa reusesc, si tot asa.. sunt cu ochii numai pe indicator.. zici ca sunt maniac. Ajung la Ruse si indicatorul inca imi arata o liniuta asa ca ma relaxez...o sa-mi ajunga!

spre Russe

asfalt bulgaresc

La granita aceiasi poveste: tot incerc sa le dau pasaportul sa ma controleze dar aia parca nici nu vor sa ma vada... toti imi fac semn sa trec... cred ca fata mea le inspira multa incredre.. :)
Odata intrat in tara, totul merge snur: drumul e aproape liber si in 40 minute sunt acasa. Asta numesc eu o Duminica relaxanta! pacat ca destinatiile din jurul Bucurestiului sunt cam pe sfarsite...