Turul Olteniei pe langa - ziua 2

E ora 8.30. Ma ridic din pat si primul lucru pe care il fac e sa ma duc la fereastra. O patura de nori negri imbraca muntii din jurul nostru, e frig si burniteaza. Iar au mintit astia la meteo! Pe o vremea ca asta numai chef de plecat nu avem... Asa ca nu e nicio graba, ne asezam la terasa, mancam, bem cafeaua si dupa cam 2 ore suntem gata. Vremea nu s-a schimbat, doar ca nu mai burniteaza. Drumul e superb, daca faci abstractie de malul sarbesc al Dunarii poti sa crezi ca esti pe Coasta de Azur. Si partea buna e ca e si pustiu: suntem doar noi si cate o masina solitara din cand in cand. Si toata minunea asta tine aproape 90km. Din pacate asfaltul e ud.

Eselnita

Statuia lui Decebal

Cazanele Mici

Prima oprire o facem la statuia lui Decebal si dupa o scurta sedinta foto, plecam mai departe. Eu nu reusesc sa inteleg de ce in Romania nu reusim sa punem in valoare obiectivele turistice, adica nici macar o placuta care sa-ti atraga atentia sa intorci capul. Daca nu stii ca e ceva acolo, treci mai departe fara sa observi nimic.

Dunarea langa Moldova Noua

Dunarea langa Moldova Noua

Dupa vreo 20 km incep sa apara mici pete de asfalt uscat, apoi petele se transforma in fasii si pana la urma raman doar cateva pete de asfalt ud. Cum ar fi sa iasa si soarele!? Si iata ca nu trebuie sa ne intrebam prea mult pentru ca soarele tine cu noi. La vreo 30 Km de Moldova Noua apare in sfarsit soarele! Totul e perfect! Pe malul sarbesc al Dunarii se zareste cetatea de la Golubac ceea ce inseamna ca defileul Dunarii s-a terminat.

Cetatea Golubac

spre Moldova Noua

Dupa un popas in Moldova Noua părăsim Dunarea si o luam spre nord catre Anina. Incet, incet drumul isi face loc printre niste dealuri impadurite, apoi cateva poienite, apoi in departare apar Muntii Semenic. Peisajul e superb si mai facem un popas in varful unui deal pe o pajiste inconjurata de paduri. Trecem de Oravita apoi o luam spre Anina. Dumul e din ce in ce mai virajat, traversam niste dealuri impadurite, trecem pe langa un sanatoriu fantoma, parca desprins din filmul Shining. Toamna a inceput sa-si lase amprenta pe frunzele din copaci, asa ca padurea e superba.

Langa Oravita

Langa Oravita

Intre Anina si Oravita se afla prima cale ferata montana din Romania care in prezent e folosita pentru calatorii de agrement. Ar fi frumos sa avem timp de o plimbare cu trenul dar din pacate e putin cam tarziu. In seara asta trebuie sa ajungem la Sebes si mai avem inca vreo 200km. Ne resemnam cu gandul ca urmeaza Transsemenic-ul asa ca trecem mai departe fara sa oprim. Trecem rapid si de Resita si incepem urcusul spre Valiug. Pentru mine a a 2-a oara pe Transsemenic dar acum peisajul de toamana parca da cu totul alt farmec soselei.
Dupa calculele mele ar trebui sa am suficienta benzina pana la Caransebes. Asa ca pe prima parte a urcusului ii dau gaz, ma las pe curbe si ma bucur de asfaltul perfect...totul pana observ ca indicatorul de benzina a cam ajuns la minim si incepe sa clipeasca. Ce prost! as fi putut sa alimentez la Resita...acum trebuie sa merg urmatorii 40km stresat ca o sa raman fara benzina. O las mai moale si incerc sa merg cat de economic pot. Numar fiiecare kilometru si ma uit deziluzionat la indicatorul de benzina rugandu-ma sa nu se termine... si ca sa fie totul si mai enervant, fix aici au montat astia borne din 100 in 100 de metri ca sa am eu ce numara...Sunt 35km pana la prima benzinarie, adica vreo 350 de borne si cred ca le-am numarat pe toate!

Transsemenic

Transsemenic

Ajungem in sfarsti in Slatina Timis unde dam peste o nunta. Ne strecuram prin mijlocul horei, pentru ca aici nuntile se tin in mijlocul strazii, apoi ne oprim sa cascam si noi gura. Se pare ca toata lumea e incredibil de mandra ca nasii sunt din Germania (probabil doar niste romani plecati la munca), dupa fiiecare cantec rasuna o dedicatie: "pentru nasii din Germania!!! sa traiasca nasii din Germania!!!"

Dupa ce alimentam motoarele, ne oprim sa ne alimentam si noi cu o ciorba, E deja ora 5 si am vrea sa ajungem pe autostrada A1, la Orastie, pana sa se lasa noaptea. Dar pana atunci mai avem de facut o mica oprire: "Tunelul dragostei" de langa Caras-severin. E un tunel "sapat" de tren prin vegetatia deasa de-a lungul caii ferate dintre Caransebes si Otelul Rosu. Normal ca nu exista niciun indicator asa ca ne vedem nevoiti sa iesim de pe sosea si sa o luam pe un drum de pamant in speranta ca internetul nu ne-a mintit. Nimerim din prima! Calea ferata nu mai e utilizata dar tunelul taiat in vegetatie s-a pastrat asa ca trecem pe modul "turisti japonezi" si pozam rapid tot ce misca.

langa tunelul dragostei

tunelul dragostei

Gata, am vazut-o si p-asta! acum trebuie sa ajungem la cazare si deja se insereaza. Avem parte de un apus superb cu un cer rosu dar nu mai e timp de poze. La Hateg deja ne-a prins noaptea asa ca mai facem un popas pentru ca acum nu mai avem motive sa ne grabim.

Inca 20km si ajungm pe autostrada, apoi in juma' de ora iesim la Sebes. Alimentam din nou pentru ca urmeaza sa intram pe Transalpina si in urmatorii 130km nu mai e nicio benzinarie. 

Ne-am rezervat niste camere la Capalna la intrarea pe Transalpina asa ca mai avem inca vreo 20km. Din Sebes drumul trece mai intai prin cateva satuce apoi incep muntii si implicit curbele. E hipnotizant! marcajele sunt proaspete si foarte vizibile in lumina farurilor si parca te ia cu ameteala! curba dupa curba, intuneric bezna si in fata doar 3 linii albe care serpuiesc ca nebunele! parca nu se mai termina! In sfarsit pe la ora 9 fara 10 ajungem la pensiune. A meritat! E Duminica seara si suntem singurii oaspeti ai pensiunii. Gazdele sunt foarte dragute, ne aseaza la masa, ne fac de mancare si ne trateaza cu palinca si afinata. Nici nu speram la mai mult!