 |
| Lacul Tau |
Dupa ziua de ieri si cei 470km parcursi, am dormit neintors. Camera e destul de intunecata asa ca m-am trezit cu greu pe la 8.30 desi aseara ne-am culcat la 12. Azi s-au anuntat ploi aproape toata ziua asa ca sunt placut surprins ca nu ploua, ba chiar da sa iasa si soarele. Dupa un mic dejun pregatit special pentru noi la obisnuita deja ora 10.30 suntem gata. Ne asteapta Transalpina! Este luni dimineata si toata lumea e la lucru, asa ca soseaua e pustie. E exact cum planificasem :)
Mai trecem printr-un mic satuc apoi incepe! Cred ca Transalpina este cea mai buna sosea pentru mototciclete din Romania, nu e la fel de spectaculoasa ca Transfagarasanul ca peisaj dar are de toate: are 130km de curbe de absolut toate felurile, de la curbe largi si rapide pana la cele mai abrupte si stranse ace de par pe care le-am parcurs vreodata.
Peisajul e superb iar asfaltul e perfect, au astupat in sfarsit toate santurile transversale care mai existau. Prima parte de vreo 30km urca usor printr-o padure de foioase care in perioada asta a anului capata niste nuante superbe. Nu stiu ce sa fac, sa ma opresc sa fac niste poze sau sa alerg in continuare pe acest "circuitul de curse" care se deruleaza in fata mea... si spun circuit pentru ca fix asta e senzatia atunci cand nu intalnesti nicio masina kilometri la rand.
 |
| Lacul Tau |
 |
| Barajul Tau |
 |
| Lacul Oasa |
Prima pauza o facem la Lacul Tau pe baraj apoi o a doua pauza pe urmatorul baraj, cel de la Lacul Oasa. Nu stiu ce s-a intamplat dar pe ultimi zeci de kilometri a inceput sa ma incerce o durere suspecta de spate, am un fel de junghiuri care imi traverseaza tot spatele... ma cam ingrijoreaza asa ca pauzele astea sunt bine-venite. Imediat dupa baraj urmeaza una din singurele portiune ramase neasfaltate ceea ce inseamana o mica tortura pentru spatele meu. Ma cam ingrijoreaza... batranetile astea...
 |
| Urcusul dinspre Obarsia Lotrului |
 |
| Aproape in varf |
Dupa coada lacului drumul incepe sa urce mai accentuat si padurile de foioase sunt inlocuite de conifere. Trecem in judetul Valcea si incepem coborarea catre Obarsia Lotrului. De aici incepe partea spectaculoasa. Dupa o scurta portiune de drum drept, incepe urcusul catre Varful Papusa. Soseaua urca destul de abrupt cu o serie de ace de par abrupte apoi, odata ajunsi in golul aplin urccusul se mai domoleste si drumul urmareste coasta laterala a muntelui. Aproape ca iesise soarele cand iata ca suntem la aproximativ 2000m altitudine si intram in nor. Sunt zone unde abia se vede la 50m in fata iar temperatura a scazut verteginos pana la 2,5 grade cu plus.
 |
| Transalpina |
 |
| Transalpina |
 |
| Transalpina |
 |
| Transalpina |
 |
| in nori |
 |
| Transalpina |
Ajungem pe creasta. Aici vantul sufla atat de tare incat te misca cu tot cu motor. Norii trec cu mare viteza si din cand in cand mai zarim cate ceva in vale pe sub nori. Fac cateva pauze scurte pentru poze... nu e de stat, e foarte frig!
Odata ajunsi la partea de sus a partiei din Ranca iesim din nor si putem "admira" peisajul dezolant oferit de "statiunea montana" Ranca. Practic e o adunatura de case una mai chicioasa ca alta aruncate pe un fel de maidan fara strazi. Iar azi e si pustiu totul si atmosfera e si mai trista. Arata ca un oras fantoma. Aici ne oprim pentru masa de pranz. Bine macar ca e luni si mancarea reincalzita e veche doar de o zi sau doua.
 |
| Ranca |
 |
| langa Ranca |
Coborarea pana in Novaci o facem rapid fara sa mai oprim. De aici nu mai e nimic interesant pentru ca am tot facut drumul asta, asa ca iesim din modul "excursie" si trecem pe modul "drumul spre casa". Suntem destul de obositi si nu ne grabim deloc asa ca ne oprim destul de des: mai intai la Horezu, apoi supa Ramnicu Valcea apoi din nou la Pitesti. Intram pe autostrada fix cand incepe sa se intunece. Sunt destul de obosit si portiunea asta mi se pare groaznica: am intepenit stand fix in aceiasi pozitie, parca ma ia si somnul si mai e si lumina asta ciudata de crepuscul. La kilometru 50 oprim din nou si dupa 20 de minute plecam din nou. Acum parca e mai bine, e deja noapte si fara sa-mi dau seama ajungem in Bucuresti. Realizez ca nu m-a mai durut nici spatele!
Toti suntem franti de oboseala dar eu cel putin, sunt fericit. Au fost 1300km cu de toate: sate uitate de lume si de timp, drumuri drepte care se pierd la orizont fara sa vezi o curba, drumuri spectaculoase de munte, putina ploaie si cel mai important o binevenita spalare pe creier :). Acum din pacate vine iarna...
 |
| spre Novaci |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu