Dupa 8 zile iata-ma din nou pe drum. A fost o saptamana putin stresanta...am ajuns la Paris cu anvelopa spate tocita la maxim. In prima zi am cautat pe net si am dat comanda pentru una noua. Asta era joi seara. Vineri era prea devreme sa vina, luni in Franta a fost zi libera, deci a venit marti dupamasa. Miercuri m-am dus sa o schimb. Cand ziceam si eu in sfarsit ca sunt ok si gata de drum, imi zice ala care mi-a schimbat-o ca placutele de frana pe spate sunt terminate. Shit! Mai am o zi si trebuie sa plec. A doua zi dai si cauta pe net, dai telefoane... Pana la urma gasesc! La ora 5 sunt la magazin, le iau...acum unde sa le montez?!... Norocul meu ca fix vis-a-vis e un atelier de reparatii moto. Aia de acolo nu stiu o boaba de engleza asa ca incep eu cu franceza mea de balta.. "furculision, motociclette, plaquettes, change, je allez a roumanie domain, s'il vous plait!!! Pana la urma li se face mila si se apuca chiar ala de la receptie sa le schimbe! Treaba e simpla, in 5 minute e gata... Nici nu a fost nevoie sa scoata roata. Ieee sunt gata! Maine pot pleca!
Dimineata trebuie sa trec mai intai pe la gara Saint Lazare...va fi prima oara cand intru cu motorul in traficul din centrul Parisului. E intr-un mare fel! Astia sunt nebuni si disperati! Toti!. Stres maxim.. Sunt cu ochii in fata, in oglinzi, in stanga, in dreapta..si culmea e ca mi se pare ca daca merg incet e si mai periculos..asa ca trebuie sa ma pun la mintea lor! Cel mai frumos e la arcul de triumf! Aici e haos! Parca e o intersectie in India...sunt 12 bulevarde care se varsa in aceeasi intersectie, e 7 dimineata, aglomeratie maxima... e un fel de care pe care.. Dupa asta e ok. Ajung la gara, apoi de aici plec spre Normandia, mai precis Deauville.
Ies din Paris spre St Germain en Laye si ar trebui sa o iau pe N3, doar ca nu stiu cum ratez o intersectie si o iau spre Versailles. Cum se face ca pentru 2-3km gresiti imi ia vreo 20 de minute sa ma intorc..cred ca merg in cerc!
In sfarsit pe la 9 reusesc sa ies din periferia Parisului. E innorat si vant, din cand in cand mai iese soarele dar e destul de frig. Mi se pare incredibil ca suntem aproape in iunie si mie imi ingheata mainile pe motor! Drumul pana la Deauville e placut dar nu e nimic special. Prima parte urmareste Sena, apoi numai sate, orasele mici si drum prin campie.
La 12.30 ajung la Deauville, un orasel simpatic situat pe malul Canalului Manecii. Foarte ciudata senzatia in timp ce ma apropii de mare...parca am ajuns la capat, parca aici se termina drumul si nu mai am unde sa ma duc...Dar nu e asa!
Aici începe partea frumoasa: soseau merge de-a lungul coastei, chiar pe langa plaja. Sunt in Normandia si parca mi se pare normal sa fie vant si innorat...atmosfera se potriveste cu istoria locului.
Toate oraselele prin care trec sunt pustii, e putin dezolant: statiuni la malul marii, la inceputul sezonului si niciun turist! Dar mie imi place! Pot sa merg linistit, cat de incet vreau si sa admir peisajul. La Lyon sur Mer incepe zona cu plajele unde au debarcat aliatii in 1944. Tot turismul din zona se bazează pe acest eveniment: peste tot sunt memoriale, monumente, buncare naziste care se pot vizita, armament de artilerie si tancuri expuse. Normal ca in cap imi vin numai imagini din Saving private Ryan si din Medal of Honor...
Pe la 4 ma decid sa opresc. Pare ca ploaia e inevitabila si e mai bine asa. Am gasit o camera ok chiar in oraselul cu Juno beach, unde au debarcat canadienii, deci o sa am toata dupa-amiaza la dispozitie sa explorez plajele si orasul si mai ales sa vad si eu mareea. Chiar e impresionant: in 3 ore apa a crescut cu 3-4 metri. Pe la 8 vine o ploaie torentiala, apoi soare! In sfarsit! Maine sper sa fie putin mai cald!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu