 |
| Goreme |
Articolul anterior: Cappadocia - ziua 2
Chiar daca am vazut-o putin pe fuga si am mers destul de mult ca sa ajung aici, Cappadocia a meritat! Dupa o zi de hoinareala printre stanci, prin orase subterane, prin canioane inguste si prin tuneluri, desi nu as vrea, trebuie sa plec. Ca de obicei în tura asta voi pleca la 6 a.m. mai ales ca azi am cei mai multi kilometri de parcurs, adica vreo 780. De data asta s-a potrivit perfect pentru ca in Cappadocia, faimoasele baloane se înaltă doar dimineata intre 6 si 7. Probabil ca fiind cel mai racoros moment al zilei, mai fac si ei economie la gaz :). Cred ca sunt in jur de 50 de baloane si inteleg ca in weekend sunt de doua ori mai multe.
Dupa cateva poze cu baloanele, o iau din loc. Cerul e destul de dramatic: la mine e soare iar in directia in care ma indrept cerul e negru si se vad dare de ploaie. Azi o iau pe un traseu diferit fata de drumul de la venire. De la Navsehir o iau spre Aksaray apoi spre Nord catre Ankara. Partea de drum dintre Navsehir si Aksaray face parte din vechiul drum al matasii. Vremea pare ca se schimba de la un minut la altul, cativa stropi de ploaie cand ies din Navsehir, apoi putin soare, apoi iar nori. In stanga se vede muntele Hasan, un vulcan inactiv cu inaltimea de 3268m. Varfurile sunt inca inzapezite dar sunt acoperite de un strat gros de nori si chiar si asa muntele e impresionant de mare. Dupa Aksaray treaba devine serioasa: cerul devine complet acoperit si incepe sa ploua. Opresc la o benzinarie sa ma echipez de ploaie. Noroc ca e parasita pentru ca probabil sunt destul de caraghios cum ma chinui sa ma imbrac; costumul dintr-o bucata intra greu peste geaca de motor si imi ia ceva pana reușesc sa imi bag ambele maini pe maneca.
 |
| Lacul de sare Tuz Golu |
Urmatoarea ora si jumătate ploua fara oprire. Din cand in cand trebuie sa intorc capul stanga - dreapta la maxim ca sa-mi fuga picaturile de ploaie de pe viziera. Singurul avantaj cand ploua e ca nu mai sunt insecte care sa ți se striveasca de viziera.
Pe la 8.30 ajung langa lacul de sare Tuz Golu (cu 2 punte pe o si pe u, traducere: lac de sare). Suprafata de sare e acum acoperita cu o pelicula de apa si in loc sa vad o suprafata imensa alba, se vede ca un lac normal. Plec mai departe spre Ankara si pentru o vreme, ploaia ma lasa în pace, apoi chiar inainte sa intru pe centura Ankarei incepe din nou o ploaie torentiala. Nu-mi mai schimb manusile, sper sa se opreasca repede. Si intr-adevar dupa 15 minute, chiar cand ies de pe centura, se opreste brusc si asfaltul e iar uscat.
Pe la 8.30 ajung langa lacul de sare Tuz Golu (cu 2 punte pe o si pe u, traducere: lac de sare). Suprafata de sare e acum acoperita cu o pelicula de apa si in loc sa vad o suprafata imensa alba, se vede ca un lac normal. Plec mai departe spre Ankara si pentru o vreme, ploaia ma lasa în pace, apoi chiar inainte sa intru pe centura Ankarei incepe din nou o ploaie torentiala. Nu-mi mai schimb manusile, sper sa se opreasca repede. Si intr-adevar dupa 15 minute, chiar cand ies de pe centura, se opreste brusc si asfaltul e iar uscat.
 |
| Muntii Koroglu |
 |
| Muntii Koroglu |
De la Ankara o iau spre Vest catre Beypazari pe drumul D140. In curand iese si soarele si pare ca in sfarsit voi scapa de ploaie. Zona e superba, sunt inconjurat de munti din aceia erodati in genul celor din marele canion, unii sunt galbeni, altii sunt rosii, sunt foarte arizi, iar zona de campie pana la polele lor e acoperita cu iarba de un verde intens. Si daca e si soare, peisajul e superb. Dar bucuria nu tine decat vreo ora pentru ca odata ce intru in munti incepe din nou distractia: ploua 5 minute, iese soarele 5 minute si tot asa. Cerul e de toate felurile, parca ar fi o lecție de geografie in care inveti tipurile de nori. La fiecare curba ma rog sa nu ma indrept spre zona cu cer negru, dar nu am noroc. Ma ploua, ma usuc ai tot asa. Deja nici nu ma mai afectează. Imi pare rau doar de drumul asta superb prin munti ca nu ma pot bucura de curbe pe deplin mai ales cu anvelopa mea tocita.
Dupa ce ies din munti ma reîntâlnesc cu drumul pe care am luat-o la dus. Mai sunt cam 120km pana in Istanbul asa ca incepe sa se aglomereze. De data asta voi fi corect si nu mai intru pe autostrada mai ales ca probabil e la fel de aglomerat.
 |
| Marea Marmara |
La 25 de km de centru deja e ambuteaj desi drumul are 4 benzi pe sens, asa ca ma vad nevoit sa o iau printre masini. Doar ca trebuie sa fiu foarte de atent pentru ca astia schimba benzile fara sa le pese ca vii. O tin asa pana la podul peste Bosfor care e blocat pe ambele sensuri. Ma strecor cu greu printre masini impreuna cu toti scuteristii si iata-ma inapoi in Europa! Sunt putin zombie dupa atata drum si plin de jeg de la toata ploaia prin care am trecut dar multumit ca am ajuns cu bine.
Citeste mai departe: Cappadocia - Ziua 4
Citeste mai departe: Cappadocia - Ziua 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu