Articolul anterior: Cappadocia - ziua 3
Dupa intoarcerea din Cappadocia am stat 2 zile in Istanbul, ceea ce e prea putin pentru cate are sa-ti ofere acest oras. Este printre orasele mele preferate din Europa; imi place la nebunie toata nebunia de aici, agitatia de pe Bosfor cu toate barcutele si vapoarele care forfotesc toata ziua si toata diversitatea pe care o gasesti aici. Practic e o combinatie intre toate felurile de orase: gasesti zone de oras pur oriental cu strazi inguste si multi comercianti care isi vand marfa direct pe strada, zone business cu zeci de "zgarie-nori", zone de terase si cluburi de noapte, zone de lux cu magazine scumpe si bulevarde elegante... orice iti doresti poti sa gasesti aici. E interesant ca si oamenii sunt foarte diferiti de la un cartier la altul, de exemplu in partea europeana chiar si in zonele turistice e aproape imposibil sa gasesti o terasa unde sa bei o bere iar daca te vede cineva ca bei vine sa se ia de tine. Daca treci Bosforul pe partea asiatica in Kadikoy zici ca esti la noi in centrul vechi, toata lumea e pe terase cu raki si bere in fata.
Dar ce-mi place cel mai mult aici e mancarea! De fiecare data cand am venit aici nu am reusit sa mananc din toate felurile de mancare si prajituri din care imi propusesem sa gust. Imi place ca exista un fel de segregare: daca vrei sa mananci kumpir (un cartof copt cu umpluturi la alegere) te duci in Ortakoy, daca vrei sa mananci inghetata ta duci pe Prices Islands, daca vrei iaurt cu zahar te duci in Kanlinca, sandwich cu peste sarat gasesti in Karakoy si Eminonu langa podul Galata si tot asa..
Podul Bogazici |
Princes Islands |
Strada Istiklal |
Pe vapor |
E duminica dimineata si a sosit momentul sa plec spre casa. Motocicleta e acoperita de un strart gros de jeg dupa drumul pe ploaie de joi asa ca primul lucru inainte sa plec e sa ung lantul. De la atata apa s-a dus tot uleiul chiar si cu teflonul lor cu tot.
La 6.20 am plecat. E ora si ziua perfecta pentru iesit din Istanbul pentru ca in sfarsit reusesc sa vad si eu orasul asta liber. In 10 minute am iesit din centru si sunt pe autostrada. Pentru drumul de intoarcere ma gandisem sa o iau pe drumul national D020, sa ies din Turcia pe la Derekoy spre Burgas. Parca nu prea am chef de variante mai lungi pe drumul de intorcere si as lua-o pe drumul pe care am venit. Aseara am vorbit cu receptionerul de la hotel si imi zicea ca daca nu mi-am luat card din acela pentru plata autostrazii o sa ma puna sa platesc la granita. Tot oscilez intre traseul de la venire si cel mai lung si chiar cand ajung la iesirea de pe autostrada unde se despart cele 2 drumuri in ultimul moment ma decid si o iau pe varianta mai lunga.Pana la Kirklareli drumul e cam plictisitor, cateva orasele, cateva sate si cam atat. Apoi de la Kirclareli, incepe o soseaua care traverseaza dealurile din zona de granita, are 2 benzi pe sens pe zonele de urcus, o grmada de viraje largi si e recent construita deci asfaltul e perfect. Granita este situata cam in varful trecatorii si este destul de mica: doar 2 ghisee intr-o baraca. In 10 minute reusesc sa trec si nu ma intreaba nimeni de nicio taxa de drum. La bulgari merge si mai repede. Dupa granita drumul continua prin munti pentru inca vreo 20km apoi curbele se mai domolesc.
Langa Malko Tarnovo |
Intre Burgas si Shumen |
Intre Burgas si Shumen |
Drumul e foarte bun si liber si imi dau seama ca de fapt varianta asta de traseu e de fapt mai buna si poate chiar mai rapida pentru ca granita se trece mai repede. Pe masura ce ma apropii de casa nu mai am rabdare sa ma opresc pentru popasuri sau poze si cu plinul facut la Burgas reusesc sa ajung la Ruse. Pe podul de la Giurgiu nu se mai sta la coada iar in granita nu sunt decat 2 masini asa ca in 5 minute sunt in Romania.
Ultima parte intre Giurgiu si Bucuresti trece pe nesimtite si iata-ma la ora 15.20 dupa fix 9 ore si 670km ca am ajuns acasa.
In total au fost 3050km si 4 zile pe drum. Cappadocia si Istanbulul merita oricand efortul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu