Ziua 2
Dupa o seara "grea" am reusit sa ne trezim pe la 9. Mic dejun pe malul lacului, pregatiri, uns lantul si deja se se face ora 11.30. Lacul Rosu e chair la intrarea in Cheile Bicazului, asa ca dupa cativa kilometri ne oprim la poze. Drumul e extrem de spectaculos: incepe cu cateva ace de par, apoi un mic tunel, apoi alte ace de par si cobori pana pe malul raului si apoi se intra in chei. Asfaltul e bun dar nu poti sa mergi prea tare pentru ca privelistea e impresionanta: doi pereti de stanca de 100m inaltime de o parte si de alta a drumului care pe alocuri ies in consola peste sosea. De fapt nu poti decat sa te opresti si sa admiri peisajul.
intrarea in Cheile Bicazului
Cheile Bicazului
Cheile Bicazului
Cheile Bicazului
Cheile tin aproximativ 8km apoi peisajul devine unul normal de zona premontana iar asfaltul devine ceva mai prost. De la Bicaz o luam la dreapta sore lacul Izvorul Muntelui. Culoarea lacului e superba iar pe fundal se vad Muntii Ceahlau. De aici drumul urmeaza malul stang al lacului apoi Valea Bistritei. Toata zona e incredibil de frumoasa, iar soseaua ar fi perfecta pentru ture cu motorul dar din pacate drumul e sub orice critica. Primul tronson, cel de pe malul lacului are cateva gropi dar este foarte valurit iar pe alocuri sunt zone intregi care au luat-o la vale. Apoi pe malul Bistritei nu mai sunt denivelari mari, sunt doar mici si e plin de gropi. 80km de drum in genul asta si toata lumea e cu nervii la pamant... ne dot toate oasele.. Ma rog.. unii au motoare enduro-turing si nu prea se plang.
Barajul Bicaz
Lacul Izvorul Muntelui
Lacul Izvorul Muntelui
Pe la ora 3 ajungem in sfarsit la Chiril. De aici incepe Transraraul, adica punctul de interes al excursiei. E proaspat asfaltat deci e ok. La inceput se merge pe 2 benzi prin sat, apoi incepe urcusul. De aici drumul se ingusteaza la o singura banda si devine foarte abrupt. E foarte spectaculos mai ales pe masura ce urci si incepe sa se vada muntii in de jur imprejur, dar trebuie sa fii atent la masinile de pe contrasens pentru ca totul e foarte stramt. Ajungem in varf la cabana Rarau chiar langa Pietrele Doamnei. Pauza de masa! ar fi fost bine sa avem ceva mai mult timp sa facem o mica drumetie pana pe stanci... dar nu avem, asa ca trebuie sa ne multumim cu o masa la terasa cu priveliste spre Pietrele Doamnei.
intrarea pe Transrarau
Pietrele Doamnei
Transrarau
Spre Pojorata
Transrarau
Transrarau
E deja ora 5.00 si mai avem vreo 200km de parcurs. Coborarea de pe Transrarau spre Pojorata e complet diferita: drumul e cu 2 benzi si destul de larg.Coboram cateva ace de par si mai facem un popas pentru desert: aveam un pepene cumparat mai devreme si e momentul sa-l transam. Si uite asa mai trece o ora. Gata ne grabim am vrea totusi sa ajungem pe lumina. De la Pojorata o luam spre Vatra Dornei. De vreo 2 ore incepuse sa sa innoreze si deja au aparut niste nori destul de amenintatori, Din fericire trecem razant pe langa ploaie, ne stropeste doar vreo 10minute apoi reusim sa o depasim si bine facem pentru ca urmeaza pasul Tihuta. Desi e destul de circulat, drumul e perfect pentru motociclete: in jur de 50km de curbe, serpentine si asfalt ca-n palma pe la 1000m altitudine.
Pasul Tihuta
Mai facem o pauza dar nu prea lunga pentru ca ne prinde noaptea. Mai departe trecem prin Bistrita apoi o luam spre Reghin unde urmeaza sa innoptam. Inca 50de km de drum frumos si ceva mai liber asa ca ii dam gaz fara oprire. La 9.30 intram in Reghin... la fix, exact cand se intuneca. A fost o zi reusita dar suntem franti. O masa buna, o bere si ne culcam. Maine urmeaza inca vreo 350km pana acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu