A venit momentul sa o iau spre casa, spre sud, si in sfarsit spre locuri mai calde. De ieri de cand am plecat de pe insula Skrova, adica de pe la 2 ploua in continuu. Ploua mocaneste, marunt, de zici ca e o zi de noiembrie. Din 4 zile, cat am stat pe Lofoten, doua zile a fost innorat, una a fost cu soare si una a plouat. Totusi suntem peste cercul polar si se pare ca asa e vremea pe aici.
Andrei, Adina si Alex au luat-o inainte si pe drum s-au separat pentru ca Alex a vrut sa o ia pe coasta pana la Trondheim. Aseara, Alex m-a sunat sa-mi zica ca tocmai a trantit motorul si nu crede ca mai poate continua. Avariile nu sunt foarte mari, motorul merge dar nu se mai simte in siguranta, asa ca o va lua pe ruta cea mai scurta spre tara.
Deci iata-ma la 7.30 dimineata trezit si gata de plecare pentru a-i prinde din urma pe Andrei si Adina. Ploua in continuare... Nu s-a oprit toata noaptea si nu se vede niciun semn ca s-ar putea opri. Asa ca ma echipez cu salopeta de ploaie si plec.
 |
| langa Leknes |
 |
| langa Leknes |
 |
| in port la Meskenes |
 |
| Meskenes |
 |
| pe feribot |
La 10.30 am feribot din capatul insulelor Lofoten, de la Moskenes pana in orasul Bodo. Langa, Moskenes exista un satuc cu cel mai scurt nume posibil...se numeste "A", cu un cerculet mic deasupra si se citeste "O". Aici se termina drumul ce strabate toate insulele. Nu am timp sa mai ajung pana aici pentru ca la 9.30 cand ajung in Moskenea, deja e super coda la vapor. Noroc ca motocicletele au locuri speciale pe feribot, asa ca ne bagam toti in fata. Sunt vreo 10 motociclisti din toata Europa. Printre ei remarc un cuplu de englezi pe la patruzeci si ceva de ani care calatoresc fiecare pe motorul lui, cate un Triumph Tiger de fiecare, normal, dar pasagerul de pe motorul barbatului e fiul lor de vreo 16 ani. Odata intrati in cala vaporului, ni se pun la diapozitie niste sufe pentru legat motoarele doar ca trebuie sa ne descurcam sa le legam singuri. Eu pic fix intre motoarele familiei de englezi si impreuna cu un sudez de langa noi, reusim sa ne prindem cum functioneaza sistemul de intins sufa. Din vorba in vorba, aflu ca cei doi englezi au fost de 2 ori pana acum la Nordkapp si acum e a 3-a oara pentru ca au vrut sa-l duca si pe fiul lor... Ce familie misto.. Probabil ca in curand o sa-ia si aluia mic motor si o sa plece impreuna toti 3 sa cutreiere lumea.
 |
| intrarea in Bodo |
 |
| Bodo |
Calatoria pana la Bodo dureaza aproximativ 3 ore si jumatate asa ca dupa ce iesim din port imi caut un scaun si incerc sa mai dorm putin. Lofoten se pierde usor usor in ceata si in norii de ploaie si in curand nu se mai vede nimic. A fost superb. Sper sa ma mai intorc...
Pe masura ce ne apripiem de Bodo, la orizont, norii de furtuna incep sa se mai sparga si in unele locuri se ved petice de cer senin. In departare se vad si locuri insorite dar aici unde sunt eu, soarele nu a ajuns inca.
E deja 2.30 si as vrea sa fac minim 300km pentru a mai recupera putin. O iau spre....... apoi ma reintalnesc cu drumul E6 care vine de la Alta, Narvik si apoi merge spre Trondheim. Drumul pana la Fauske si dupa e superb ca orice drum din Norvegia, merge printre munti, si de cele mai multe ori pe malul unui fiord sau a unui lac. Din pacate zonele cu limite de viteza sunt foarte dese si aici nu prea iti vine sa depasesesti deloc limita... De exemplu daca amenda daca depasesti cu 1-5 km/h viteza legala, este de 70 Euro, apoi in functie de gravitate ai emenzi de 400, 800 Euro sau chiar puscarie direct fara nicio judecata... Deci mai bine e sa mergi legal.
 |
| Skjerstadfjorden |
 |
| Skjerstadfjorden |
Dupa veo 100km pe malul fiordului Skjerstadfjorden drumul incepe usor, usor sa ia altitudine. Daca pana acum parea ca vremea se indreapta si chiar pe alocuri incepuse sa iasa si soarele, pe masura ce urc in munti, vremea pare ca se strica din nou. Se face si foarte frig si iata ca in curand incepe sa ploua. Si ploua destul de serios si s-a facut foarte frig. Un indicator de pe margine imi spune ca am ajuns la 650m altitudine, ceea ce nu ar insemna nimic la noi in tara, dar aici chiar se simte. Deja pe versantii laterali soselei se vad petice de zapada. In cativa kilometri un nou indicator anunta ca peste 2km voi trece de Cercul Polar. La fix! ma opresc sa ma mai incalzesc putin si sa mananc de pranz pentru ca in fata pare ca vine potopoul.
 |
| la Cercul Polar |
 |
| la Cercul Polar |
La cercul polar, normal ca exista un mega magazin de suveniruri si un restaurant pentru ca e usor sa iei banii turistilor mandrii ca au reusit sa treaca de o linie imaginara: paralela de 66 grade si 33 minute. Desi acum traversez cercul polar spre sud, totul in jurul meu imi da senzatia ca ma indrept de fapt spre nord: e vant, e ceata, ploua in rafale... e vremea perfecta de mers cu motorul... Cum zicea cineva: "de ce nu iei mama masina?"... chiar asa! de ce? :)
Am facut cam 150km si deja parca m-as opri in prima camera, in prima cabanuta, in orice loc uscat si cu caldura. Dar totusi as vrea sa ma tin de plan... macar cei 300km. Ploaia aproape ca se mai opreste din cand in cand, dar tot nu vrea sa cedeze. Imi zic ca macar sa gasesc un magazin sa-mi iau o bere, sa am diseara cand ma opresc. Doar ca in Norvegia, in timpul saptamanii berea se vinde doar pana la ora 8, sambata pana la ora 6 iar Duminica se pare ca nu se vinde deloc. Deci nu voi avea parte nici de asta... Drumul e frumos: trec de tot felul de munti, mai trec pe langa un fiord apoi iar munti si tot asa. Norvegienii se pare ca au o placere deosebita de a face tuneluri. Mergi ce mergi si cand dai peste un deal ceva mai abrupt, hop un tunel de vreo 7 kilometri. Astia cred ca ar fi rezolvat Transfagarasanul scurt: ar fi tras rapid un tunel de vreo 20km si gata, ce atatea curbe si serpentine si cel mai frumos drum din lume...
Pe la 7.30 se fac cei 300 de kilometri si ma hotarasc sa opresc. Nu se mai poate, ma ploua de vreo 3 ore si deja picioarele mele inoata intr-o balta. In rest sunt uscat dar mi-e putin cam frig. Gasesc o camera intr-un motel si dupa ce-mi fac un dus sa-mi revin ma duc la receptie sa cer o bere sa-mi revina si moralul... Dar ghnion! Ceva mai la vale exista un centru de reabilitare pentru alcoolici si nu au voie da vanda alcool.. Asa ca dupa o zi atat de umeda ma voi culca pe uscat!
 |
| Sandvik |
citeste mai departe: ziua 13
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu