Nordkapp, ziua 20 - amintiri din Ucraina

Articolul anterior: ziua 19

Azi urmeaza sa intru in tara, asa ca ma trezesc de dimineata pe la 7, ora Slovaciei, ma duc la micul dejun, si la 8.30 am plecat. Ceasul motorului este setat pe ora Romaniei, deci este ora 9.30 si ma decid sa nu ma mai uit la ceasul telefonului. De azi am revenit pe fusul orar de acasa.
Mi-am marcat pe harta un drum secundar care traverseaza muntii si as vrea sa o iau pe aici. Pana la drumul asta sunt 20 kilometri si am doua variante: fie o iau pe drumul national, fie pe autostrada. Avand in vedere ca intrarea pe autostrada e ceva mai in spate, ma decid sa o iau pe drumul national. E groaznic! e foarte aglomerat, se merge cu maxim 60km/h si numai prin localitati. Pana la urma ma decid sa ocolesc pe autostrada chiar daca asta inseamana probabil o economie de timp de vreo 2-3 minute. Macar pentru psihicul meu e mai bine asa...
Imediat ce intru pe drumul secundar, situatia se schimba: soseaua e pustie, asfaltul e perfect si peisajul e frumos. Traversez niste munti, trec printr-o statiune de ski dar partea frumosa nu tine decat vreo 50km.
Langa lacul Nitrianske o iau la stanga catre Prievidza si apoi intru din nou pe drumuri principale.

lacul Nitrianske

langa Nitrianske

barajul Nitrianske

De acum peisajul a devenit mai linistit, sunt numai dealuri si campuri cu grau, dar e frumos. Probabil ca m-am obisnuit cu traficul din tarile scandinavice pentru ca nu mai am deloc rabdare in zonele unde sunt cateva masini si camioane. Din fericire mai sunt din loc in loc si cateva sgmente de autostrada, asa ca totusi inaintez destul de bine.
Afara e destul de cald deja, semn ca ma apropii de casa, termometrele de pe sosea arata 28 grade in aer si 47 de grade la nivelul asfaltului, asa ca mai desfac fermoarul la geaca. Dupa nici 5 minute, un bondar sau o albina, nu mi-am dat sema in viteza cu care a venit, cert e ca mi s-a infit direct in gat! Frate cum ustura! zici ca a venit direct cu fundu' la inaintare si m-a intepat inainte sa se faca praf... Am impresia ca o sa mi se umfle tot gatul dar din fericire e doar usturimea impactului.  Gata ma inchid la geaca pana in gat, mai bine sa mor de cald decat sa mai imi intre ceva in gat.

langa Zvolen

Pe la ora 1.30 ies din Slovacia si intru in Ungaria. De aici, totul devine anost. Toata Ungaria e numai campie, politistii parca stau la panda mai mult decat in orice alta tara sau poate sunt eu subiectiv, Cert e ca ma apuca o plictiseala si un somn de nu stiu ce sa mai fac.. Ati incercat vreodata sa cascati intr-o casca integrala? daca nu , va zic eu cum e...Poti sa deschizi gura doar pana la jumatate si apoi inghiti in sec... Iar eu cas intr-una... nu stiu ce sa fac!? mi se inchid si ochii de somn si de plictiseala... Ce naiba sa fac? ma mai opresc, ma mai odihnesc, dat tot nimic... pana la urma imi vine ideea sa cant! si cant toate idioteniile care imi trec prin minte de la opera la Ozone sau compozitii proprii adhoc, un fel de cantat in baie doar ca in casca nu ma aude nici dracu. Incep sa vorbesc si in ungureste...adica sa repet cele doua cuvinte pe care le stiu in combinatie cu numele localtiatilor pe care le vad pe indicatoare: Berettyóújfalu!! Berettyóújfalu!! Igen Igen!!!
Pare ca metoda are succes si in cateva minute sunt aproape fresh. Deci de acum pana la intrarea in tara tip la toti soferii care mi se pare ca nu merg cum as vrea eu: fie merg prea incet fie prea pe mijlocul drumului...dar acar tip in casca si in ritm de muzica... bine ca nu ma aude cineva pentru ca probabil sigur m-ar duce la nebuni...
E ora 16.30 si mai am putin pana in tara, si ma lupt sa nu ma grabesc si sa ma prinda vre-un radar. Chiar la vreo 15km de granita eram in spatele unui camion cand imi fac semn niste motociclisti depe contrasens sa o las mai incet... In 100m dau peste un echipaj de plitie care sta cu radarul la panda, incetinesc rapid la 50km/h dar chiar cand trec prind dreptul lor, il vad pe politist ca isi scoate statia si comunica ceva cu colegii...Sa vezi ca astia m-au luat! Trec mai departe si vad in departare ca e un politist care a iesit in mijlocul drumului sa opreasca pe cineva... Mai bine sa trag pe dreapta, poate scap... E cam penibil... Sunt oricum in raza vizuala si a celui cu radarul si a celui are opreste soferii, deci oricum daca m-au luat nu scap. Asa ca plec mai departe. M-am panicat degeaba, cel vizat era tirul din fata mea. Eu am fost mascat de el si am scapat!

in Apuseni

 La 5.10 intru in tara. Merge repede, am doar o masina in fata iar vamesii abia daca ma baga in seama. Am putin fata de terorist dar se pare ca nu suficient :)
Odata intrat in Romania deja am impresia ca aproape am reusit: calatoria e aproape de final! Mai ma 600km pana acasa si vreo 100 pana la cazare.
Doar ca pana la Arieseni trebuie sa o iau pe DN76 Oradea - Deva. Drumul e celebru, si inteleg ca s-a facut si un grup pe Facebook unde oamenii isi varsa supararea. E un drum national destul de imprtant si de cand ma stiu eu, soseaua e in lcuru. Sunt zeci de kilometri in care sunt semafoare, se reface terasamentul sunt zone cu asfalt lispa sau zone care arata ca dupa bombardamente. E incredibil! santierul cred ca are pe putin 10-15 ani! E aproape ca in Ucraina doar ca din fericire la noi e doar un drum.
Mi-am rezervat o cazare la o pensiune la Vartop. La Stei, o iau pe DN75 catre Turda. Se vad Apusenii si deasupra lor un or negru de furtuna. Pana aici a fost soare dar de acum, as avea mare noroc daca scap... Drumul deja e ud de la ploaia care tocmai a trecut dar totusi am noroc. Incepe sa ploua la vreo 5 kilometri de Vartop dar deja nu ma mai afecteaza. La ora 8 sunt in parcare la pensiune si ploua torential. De data asta am scapat. Tocmai am citit pe net ca la cativa kilometri mai la vale drumul a fost blocat de aluviuile aduse de torente pe sosea. Azi am avut noroc!

in Apuseni pe DN75

la Vartop

citeste mai departe: ziua 21