Articolul anterior: ziua 1
Dupa ploaia de aseara, dimineata, tot ce am lasat la uscat peste noapte, era mai ud ca aseara. Ca sa mai dregem cat de cat situatia am luat un calorifer electric si am indesat tot echipamentul printre elementi, doar doar se mai usuca putin pana plecam. Totul musteste de apa si fiind intr-o vale soarele intarzie sa apara, numaram minutele pana va ajunge si la noi sa ne mai usuce cat de cat.
Desi ne-am trezit la 6.30, pana ne miscam, pana ne bem cafeaua, reusim sa ne urnim pe la opt si ceva. Primul hop e panta de la pensiune pana in drumul principal. La urcat a fost cum a fost dar la coborare pare mai dificila, asa ca aplicam toti o tehnica pe care azi am aflat-o si eu: daca cobori cu motorul pornit si vrei sa franezi, trebuie sa folosesti frana spate pentru ca altfel pici in cap, dar daca tii piciorul pe frana, nu mai poti sa-l tii jos ca sa te echilibrezi, deci nu prea e bine. Solutia e sa mergi cu motorul oprit si bagat intr-o viteza si sa dai drumul usor la ambreaj. Astfel roata din spate e blocata si te franeza si tu poti sa controlezi totul din maini iar picioarele sa le tii pe jos ca sa tii motorul daca te dezechilibrezi. Coboram cu totii fara probleme.
 |
| langa Sadova |
Pe la 9, dupa un mic dejun intr-o benzinarie, o luam pe drumul spre Sucevita. Soseaua e superba. E soare, peisajul e de nedescris. E perfect. Drumul asata e printre cele mai frumoase drumuri din tara: sunt vreo 50 de kilometri de curbe si serpentine intr-un peisaj de poveste. Trecem si pe langa pensiunea unde rezervasem ieri, dar pentru ca ne-a prins ploaia nu am mai reusit sa ajungem. Proprietarul ne rugase sa-l anuntam daca apare ceva, dar pentru ca nu am avut semnal, i-am cam dat teapa.
 |
| DN17A |
 |
| DN17A |
Imediat ce coboram in Sucevita, temperatura sare brusc la 30 de grade. Trecem rapid de Radauti si Siret si pe la 12.30 ajungem la granita. Alex se plange ca se aud niste zgomote ciudate de la roata din spate si ne roaga sa oprim imediat dupa granita sa verificam. Dupa aproape o ora de pierdut vremea in granita intram in Ucraina. La prima benzinarie oprim sa vedem care problema la motorul lui Alex. Dupa problemele mele cu rulementul, toti avem emotii sa nu fie o defectiune similara dar totusi speram sa fie de la lant pentru ca pare putin cam larg. Treaba nasoala e ca nu avem cheie sa slabim roata ca sa-l putem intinde asa ca cumparam un set de chei din benzinarie. In set avem chei de la 8 pana la 22 doar ca surubul de la roata e de 24! Noroc cu un sofer turc de tir care ne imprumuta o cheie cu care reusim sa desfacem surubul de la roata. Intindem putin lantul si pornim din nou motorul sa verificam. Era de la lant! zgomotul a disparut!
 |
| ultima alimentare din tara |
 |
| in granita cu Ucraina |
 |
| intinderea lantului |
E deja ora 1 si noi nu am facut decat vreo 100 de kilometri. Si incepe! Drumul pana la Cernauti e relativ ok, doar ca e foarte valurit, e plin de petice in asfalt. Nu e foarte rau dar suficient de rau cat sa nu poti sta relaxat si sa mai te poti bucura de peisaj. Apoi intram in Cernauti si incepe distractia: astia pare ca au un fetis pentru piatra cubica... si fiind intr-o tara ex-sovietica, piatra cubica e mare! si pe alocuri lipsec bucati, si e foarte valurita, si asa e tot orasul! E vai si amar de partile noastre moi. Si mai ales de ale mele pentru ca eu nu am suspensii de juma' de metru, ca Andrei si Alex, sa-mi atenueze toate socurile.
Si calvarul continua. In partea asta de tara, sper sa fie doar aici pentru ca altfel e trist, durmurile sunt varza: sunt portiuni ok, foarte rare, apoi 80% sunt portiuni extrem de valurite si peticite. Apoi sunt zonele unde te intrebi daca pe drumul ala e asfalt sau e un fel de tarana amestecata cu bitum si mai avem si sosele de centura cu pietris afanat.
Pe langa toate astea apare si amenintarea ploii: imediat dupa ce oprim intr-o benzinarie unde descoperim "hot-dogu-ul" ucrainean, totul era calm si relativ insorit si deodata a inceput vijelia! Toata lumea fuge panicata sa-si puna motorul si lucrurile de pe el la adapost. Ne hotaram sa mai stam o perioada sa vedem ce se intampla si dupa 10 minute furtuna se opreste la fel de repede cum a inceput, asa ca o luam din loc. Dupa nici 10 kilometri incepe din nou sa ploua. Ne oprim in prima benzinarie si ne echipam de ploiae, doar ca pana ne imbracam, ploaie se opreste. Turbez! am manusile de iarna, combinezonul de ploaie si aproape ca a iesit soarele! mor de cald.
 |
| langa Ivano-Frankivsk |
Totul azi pare ca ne e potrivnic asa ca ne hotaram sa schimbam planul si sa ne oprim la noapte in Lviv, in Ucraina, nu in Polonia cum era planul. Nu avem niciunul net pentru ca aici un Mb de internet costa 10 Euro asa cum am descoperit eu la nici 15 minute dupa granita. Noroc cu benzinariile Okko care pa langa minunatul hotdog ucrainean, au si internet, deci oprim in prima statie sa cautam cazare pentru Lviv. Dupa vreo 5 minute intra in benzinarie 2 motoare. Sunt, cred, primii motociclisti pe care ii vad in Ucraiana si surpriza, sunt romani! Surpriza e si mai mare: au acelasi traseu cu noi si vor ajunge la Nordkapp tot pe 11 Iulie. Apoi ne povestesc ca tocmai au intalnit 2 turci cu motoarele care merg in acelasi loc. E un fel de procesiune... toata lumea merge la Nordkapp!
De cateva ore bune, mergem constant sub amenintarea ploii. Cerul e gri inchis, peste tot se vad nori si s-a lasat frigul. Macar am gasit cazare. Nu mai avem rabdare asa ca ultimii 70 de kilometri pana in Lviv ii cam ardem pe viteza, mai ales ca soseaua, in sfarsit e buna!
 |
| Lviv |
La 8.30 suntem in parcarea hotelului si pana facem toate formalitatile de cazare incepe sa ploua! Pana la urma am avut si putin noroc totusi... macar de ploaie am scapat. Orasul arata destul de ok, are un aer occidental si in centru am vazut ca sunt destul de multe terase. Azi joaca Islanda cu Franta in sferturi la Euro 2016 si ca toata lumea speram sa ne faca Islanda o surpriza deci avem motiv in plus sa ne asezam la un pub sa teminam ziua cu o bere rece.
 |
| Lviv |
Citeste mai departe: ziua 3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu