Articolul anterior: ziua 13
Dimineata am inceput-o prin a pune hainele la uscat dupa ploaia de acum 2 zile. Cu o seara inainte mi-a fost cam lene sa fac asta, dar azi dimineata fiind inspirat de soare m-am apucat sa intind la uscat toate tricorurile si chilotii din geanta laterala. 10% dintre ele au scapat dar restul sunt putin umede.
La campingul unde stam e soare asa ca nu ne grabim cu impachetatul si pe la 11.30 plecam. Imediat cum trecem de primul munte se innoreaza brusc. Asa ziceau si la meteo dar noi inca mai speram la o minune.
 |
| la camping langa Atlantic Road |
Pana in Molde sunt 30km si ajungem rapid. Apoi trebuie sa intram pe drumul 64 care ne duce spre orasul Andalsnes si de acolo spre Trollstigen. Inca din Molde incep sa se vada niste munti mai inalti decat cei de pana acum si toti au varfurile inzapezite. Imediat cum intram pe soseaua 64, intram intr-un tunel care trece pe sub apa vreo 5km apoi traversam o insula mica, apoi un pod in genul celui de pe Atalntic Road, doar ca mai mare, si apoi pentru a trece peste urmatorul fiord trebuie sa luam un vapor. Practic in juma' de ora am folosit toate mijloace de traversat apa mai putin avionul.
 |
| la coada la feribot langa Molde |
La Andalsnes facem o pauza de realimentare cu benzina si mancare pentru ca urmeaza Trollstigen si nu se stie unde e urmatoarea benzinarie. Apoi incepe treaba: mai intai intram pe o vale larga intre doua siruri de munti foarte inalti, probabil ca depasesc 1500m in conditiile in care noi suntem aproape de nivelul marii. Apoi valea se termina brusc, blocata de un alt munte de pe care se vad siroaie de apa cum curg in cascade printre stancile negre. De aici incep serpentinele! Practic drumul urca de la o altitudine de vreo 150m pana la 700m in doar 6km. Sunt 9 ace de par iar soseaua e uneori atat de ingusta incat nu incap doua masini una pe langa cealalta si se creaza mici ambuteaje.
In varf normal ca exista un magazin de suveniruri si un restaurant, dar au facut si un loc de belvedere care sta in consola peste prapastia de aproape 600m.
 |
| Trollstigen |
 |
| Trollstigen |
 |
| Trollstigen |
 |
| Trollstigen |
 |
| Trollstigen |
 |
| cu feribotul catre Eidsdal |
Pe la 14.00 plecam mai departe spre fiordul Geiranger. Vremea e mohorata dar macar nu ploua. Trecem printr-o vale unde pare ca e capitala capsunilor din Norvegia: toate campurile din vale sunt plantate cu capsuni si toti localnicii vand capsuni in fata portii exact ca la noi in tara.
Mai luam un feribot pana a Eisdal apoi urmeaza fiordul Geiranger. Drumul urca usor si pe masura ce ne apropiem de fiord incepe sa ploua. Chiar la buza fiordului e o parcare cu priveliste catre fiord dar noi trebuie sa ne oprim sa ne echipam de ploaie. Pana ne luam salopetele pe noi, pana mai stam la o tigara, se opreste si ploaia. Asta e...nu ne mai dezbracam pentru ca nu pare ca sunt sanse sa iasa soarele. Si avem dreptate. Cum incepem coborarea incepe din nou sa ploua marunt.
Geiranger fiord e unul dintre cele mai cunoscute fiorduri din Norvegia si in consecinta in portul din capatul fiordului sunt parcate doua vapoare mari de croaziera. Unul dintre ele e vaporul cu buze pictate pe botul navei, si probabil ca e fix acelasi vapor pe care l-am vazut la intrare in portul din Helsinki. Ne-a facut al dracu'! dar el a ocolit Norvegia prin sud si a mers si noaptea... si nici nu a facut pana ca mine :)
 |
| fiordul Geiranger |
 |
| fiordul Geiranger |
 |
| ambuteaj in varf de munte |
 |
| lacul Dupvatnet |
Imediat cum coboram in oraselul Geiranger, soseaua incepe sa urce din nou. La fel ca si la coborare avem parte de o serie nesfarsita de ace de par care de data asta ne urca la 1050m altitudine plecand chiar de la nivelul marii si asta in doar 15 km. Sus ploua marunt, e ceata pentru ca suntem in nor si traficul este blocat de autocarele care nu au loc sa treaca unul pe langa altul. Deja temperatura a ajuns la 7 grade si manusile mele incep sa cedeze la apa si la frig, In varf intram pe drumul european 15 si , imediat ce traversam un lac, soseaua intra intr-un tunel. Are 4.5 km si coboara. Apoi ies din tunel si dupa 1 km intru in alt tunel: 3, 5km si coboara in continuare. Speranta ar fi ca la capatul celalat sa iesim si sa fie uscat si sa nu mai ploua. Doar ca nu se intampla asa. Inca 2-3 kilometri ce ceata si ploaie si urmeaza un nou tunel! 2,5km. Iar la capat ce sa vezi!? e uscat si nu mai ploua... E momentul pentru un picnic pe marginea drumului: pauza de masa.
E deja ora 6 si noi am facut doar vreo 200 de km din cei 400 pe care ni i-am propus pe ziaua de azi. Soseaua coboara in continuare si pare ca am scapat de ploaie pe ziua de azi. Dar normal ca nu avem noi norocul asta... incepe din nou. Si de data asta pare ca o sa dureze. Si mergem, si mergem, si ploua si ploua si mai tare si mai incet... si nervii nostri sunt la pamant... Nu e posibil asa ceva! in fiecare zi ploaie! Din pacate drumul e superb, traversam tot felul de fiorduri sau mergem pe malul unor lacuri dar nu prea ne putem bucura de toate astea.
 |
| langa Folva |
Pe la 7.30 oprim sa alimentam din nou in apropiere de Byrkjelo. Din pacate magazinul e inchis si mie mi-e pofta de bere. La 8 fix, in Norvegia, se blocheaza casele de marcat si nu mai poti cumpara bautura. Mai sunt 24km pana in Byrkjelo si e 7.35. O iau din loc, il las pe Andrei si Adina in urma sa se mai odihneasca si pare ca totul merge bine: drumul e relativ drept si urmareste malul unui lac. Ba chiar incepe sa se si usuce. Dar dupa vreo 10km treaba se schimba: ca sa ajungi in Byrkjelo trebuie sa traversezi un munte... si dai si urca, si urca, din nou ace de par, din nou asfalt ud, din nou ploaie si ceata... Sunt cu ochii pe ceas si pe viteza...Daca reusesc sa scot o medie de 60-70km/h ar trebui sa ajung. Fix la intrarea in Byrkjelo e un supermarket! e ora 19:54 si e deschis! La casa nu e nimeni asa ca ies victorios cu un bax de bere.
O problema e rezolvata. Acum trebuie sa mai avem si unde sa dormim. Ploaia nu ne da pace si in primul camping care ne iese in cale ne oprim sa intrebam de casuta. E plin. Mai sunam si la urmatoarele 2-3 campinguri de pe traseu dar si alea sunt pline. In timp ce eu alergam sa prind deschis la bere, Andrei a mai sunat la cateva campinguri dar nu i-a raspuns nimeni. Dar iata ca dupa 15 minute il suna cineva inapoi. Vorbeste romaneste si incepe sa-l ia la misto pe Andrei. Ala crede ca e vreun prieten din Romania care vrea sa-i faca o gluma. Dupa cateva minute, Andrei ruseste sa-l convinga ca nu e o gluma si ca noi chiar avem nevoie de o camera in seara asta. Si iata ca asta are liber ceva. Problema e ca mai avem vreo 70km si e deja ora 9. Asta e... alta optinue nu avem.
Ploua din ce in ce mai tare si noi deja satuli si obosti ne grabim spre camera promisa. La cum mergem s-ar putea sa castigam o cazare gratuita in sistemul penitenciar din Norvegia...
Pe la 10, gasim in sfarsit campingul si avem noroc: cabanuta rezervata a fost data pe Booking.com si tipul de la receptie, se scuza si ne zice ca ne da o cabanuta ceva mai mare si cu baie in interior la acelasi pret.
Putin noroc la sfarsitul unei zile obositoare nu strica. Maine se anunta soare si temperaturi de peste 20 grade... sa-i mai credem??? nu stiu... om vedea...
 |
| caming in Sande |
citeste mai departe: ziua 15
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu